Astăzi vom explora un concept esențial în luarea deciziilor și în înțelegerea modului în care ne formăm opinii și alegeri, mai ales în contextul în care trăim într-o societate în care influențele externe, precum discursurile politice, pot modela profund gândirea noastră.

S-ar putea să te surprindă să afli că, în interiorul fiecăruia dintre noi, nu există o singură minte, ci trei. Keith Stanovich, un psiholog renumit, ne oferă un model fascinant pentru a înțelege cum luăm decizii: mintea autonomă, mintea algoritmică și mintea reflectivă. Aceste trei sisteme lucrează împreună, influențându-ne alegerile într-un mod complex și interdependent.

• Mintea autonomă: instinctul și emoțiile ca ghid inițial
• Mintea algoritmică: analiza riguroasă
• Mintea reflectivă: ghidul deciziilor conștiente
• De ce poate fi periculos să ne bazăm doar pe mintea autonomă sau doar pe cea algoritmică atunci când votăm?

Potrivit modelului tri-proces al minţii propus de Stanovich, gândirea noastră funcţionează la trei niveluri: procesarea de Tip 1 (mintea autonomă), mintea algoritmică (o componentă a procesării de Tip 2) şi mintea reflectivă (o altă componentă a procesării de Tip 2). Fiecare dintre acestea joacă un rol distinct în luarea deciziilor.

Mintea autonomă: instinctul și emoțiile ca ghid inițial

Mintea autonomă este locul unde se nasc intuițiile și emoțiile, un spațiu al reacțiilor rapide și imediate. Când ne confruntăm cu o situație incertă, aceasta răspunde fără întârziere, ghidându-ne prin ceea ce simțim și percepem instinctiv. Nu este o minte care analizează prea mult, ci mai degrabă se bazează pe impulsuri și senzații adânc înrădăcinate. Așa cum spunea Stanovich, acest tip de procesare mentală, numit Tipul 1, este eficient în fața unor provocări simple sau în situații unde nu avem timp de deliberare.

Exemple de luare a deciziilor bazate pe procesarea de Tip 1:

• Reacţia la un pericol iminent: Dacă un autoturism virează brusc spre tine, reacţia instinctivă de a te feri este generată de procesarea rapidă şi automata de Tip 1.
• Recunoaşterea unui chip familiar: Identifici imediat un prieten pe stradă fără efort conştient, acest proces fiind o funcţie autonomă a procesării de Tip 1.
• Un sentiment instinctiv despre o situaţie: Poate simţi imediat o stare de disconfort în preajma cuiva, fără să poţi explica de ce. Acest tip de intuiţie este rezultatul procesării de Tip 1.
• Alegerea unui brand cunoscut la cumpărături: Dacă achiziţionezi automat aceeaşi marcă de cafea fără să compari alternativele, această alegere este condusă de o asociere supraîncărcată a procesării de Tip 1.
• Reacţia emoţională la o veste: O veste bună declanşează imediat sentimente de bucurie, o reacţie rapidă şi autonomă specifică procesării de Tip 1.

Într-un articol anterior, am discutat despre pericolele de a „ne urma inima” atunci când votăm, iar acest instinct provine direct din mintea autonomă. Mintea autonomă operează rapid, pe baza emoțiilor, intuițiilor și asocierilor formate de-a lungul timpului, fără a implica o analiză profundă. De aceea, un candidat care „ne inspiră încredere” sau „pare de-al nostru” poate părea alegerea potrivită, chiar dacă nu am evaluat rațional competențele și programul său. Acest tip de decizie, bazată exclusiv pe mintea autonomă, poate duce la alegeri impulsive și iraționale, fără a lua în considerare consecințele reale.

Mintea algoritmică: analiza riguroasă

Mintea algoritmică reprezintă unul dintre cele două moduri ale procesării de Tip 2. Ea este mult mai lentă și cere un efort considerabil. Este capabilă să ia în considerare mai multe perspective și să exploreze alternative prin raționament ipotetic. Această procesare este lentă, necesită efort şi memorie de lucru, fiind corelată cu inteligenţa fluidă. 

Exemple de luare a deciziilor bazate pe mintea algoritmică:

• Calcularea celei mai bune oferte: Când compari două produse cu preţuri şi reduceri diferite, mintea algoritmică realizează calculele necesare pentru a determina care variantă este mai avantajoasă.
• Urmărirea unor instrucţiuni complexe: Asamblarea unei piese de mobilier conform unui manual detaliat implică secvenţierea informaţiilor, un proces gestionat de mintea algoritmică.
• Jocul strategic, cum ar fi şahul: Planificarea mai multor mutări în avans necesară în şah este susţinută de mintea algoritmică, care simulează diverse scenarii posibile.
• Rezolvarea unui puzzle logic: Un joc de Sudoku implică raţionament bazat pe reguli şi menţinerea mai multor posibilităţi în minte, atribuţii ale minţii algoritmice.
• Interpretarea unui grafic complex: Analiza relaţiilor şi a tendinţelor dintr-o reprezentare vizuală a datelor este un proces susţinut de mintea algoritmică.

Suprascrierea răspunsurilor minții autonome

Unul dintre rolurile cheie ale minții algoritmice este de a suprascrie răspunsurile minții autonome.

Ce înseamnă suprascriere? În fața unei decizii importante, mintea algoritmică devine esențială pentru a inhiba primul impuls al minții autonome și pentru a analiza situația mai detaliat.

O suprascriere implică o simulare complet decuplată. Aceasta presupune o gândire care este independentă de realitatea imediată și de răspunsurile intuitive (sau automate).

Mai exact, ar trebui să fie decuplată de:

• Experiențele și asocierile directe – Mintea algoritmică poate evita să se bazeze doar pe modele familiare și să ia în calcul scenarii noi, chiar dacă nu le-a întâlnit înainte.
• Impulsurile inițiale ale minții autonome – În loc să accepte primul răspuns care îi vine în minte (bazat pe intuiție sau obișnuință), ar trebui să evalueze critic toate opțiunile.
• Realitatea imediată și concretă – O simulare bună presupune să ne imaginăm consecințele viitoare, să luăm în considerare perspective alternative și să nu rămânem blocați în ceea ce este evident sau ușor accesibil mental.

Cu toate acestea, Stanovich subliniază că și mintea algoritmică poate avea deficiențe cognitive, alegând uneori drumul cel mai simplu. În loc să se angajeze într-o analiză detaliată și să evalueze toate alternativele, ea poate recurge la gândirea asociativă de suprafață, evitând efortul unei simulări complet decuplate.

Mintea algoritmică tinde să caute calea mai ușoară atunci când:

• Resursele cognitive sunt limitate – De exemplu, atunci când suntem obosiți, stresați sau distrași, avem mai puțină energie mentală pentru a susține gândirea analitică.
• Problema pare familiară – Dacă o situație seamănă cu una deja întâlnită, mintea algoritmică poate alege o soluție rapidă bazată pe asocieri anterioare, fără a o analiza în profunzime.
• Miza pare mică – Dacă decizia nu pare suficient de importantă, este posibil să nu investim efortul necesar pentru a o evalua riguros.
• Există presiune de timp – Sub constrângerea timpului, creierul poate favoriza răspunsurile rapide, bazate pe modele de gândire deja formate, în loc să analizeze toate opțiunile.
• Există un tipar de gândire leneșă – Dacă o persoană nu și-a dezvoltat obiceiul de a analiza critic și de a pune sub semnul întrebării propriile gânduri, mintea algoritmică poate opera superficial, fără a căuta alternative mai bune.
• Există “mindware contaminat” – cum ar fi gândirea conspiraționistă, prejudecăți cognitive sau principii eronate despre lume
• Nu există dispozițiile de gândire cultivate de mintea reflectivă (precum empatia intelectuală sau dispoziția de a lua în considerare perspective alternative)

Acestea sunt exemple de ceea ce Stanovich numește „zgârcenie cognitivă” – o funcționare suboptimă a minții algoritmice care poate duce la erori de judecată și decizii neinspirate.

Concluzie

Mintea algoritmică nu verifică în mod natural dacă “mindware-ul” pe care îl rulează este curat. Dacă mintea reflectivă nu intervine pentru a filtra ideile și a corecta convingerile eronate, mintea algoritmică poate funcționa perfect din punct de vedere tehnic, dar într-o direcție greșită. Astfel, gândirea critică este esențială pentru a preveni efectele negative ale “mindware-ului” contaminat și pentru a asigura că procesele cognitive sunt aplicate pe informații valide.

Mintea reflectivă: ghidul deciziilor conștiente

Mintea reflectivă  este responsabilă de autoreglarea cognitivă la un nivel superior și reflectă obiectivele și valorile noastre epistemice. Adică principiile și standardele pe care le folosim pentru a evalua cunoașterea și adevărul. Acestea includ dorința de a gândi critic, de a căuta informații corecte, dar și dorința ca obiectivele și valorile noastre să fie fundamentate pe dovezi și raționamente solide.

Pentru a lua decizii cu adevărat bune, mintea reflectivă trebuie să recunoască limitările intuiției și emoțiilor și să încurajeze mintea algoritmică să efectueze o evaluare mai amănunțită. Aici intră în joc o serie de aptitudini esențiale, cum ar fi gândirea deschisă (dispoziția de a lua în considerare perspective alternative). Mintea reflectivă ne ajută să evaluăm dacă deciziile noastre sunt aliniate cu scopurile noastre mai înalte și cu valorile pe care le avem.

Exemple de luare a deciziilor bazate pe mintea reflectivă:

• Luarea unei decizii etice: Când te confrunţi cu o dilema morală, mintea reflectivă analizează valorile personale şi principiile pentru a face cea mai etică alegere.
• Evaluarea dovezilor unei afirmaţii ştiintifice: Acceptarea unei noi descoperiri ştiintifice presupune analiza calităţii dovezilor, explorarea alternativelor şi evitarea concluziilor premature.
• Alegerea unei surse de încredere: Decizia de a avea încredere într-un anumit furnizor de informaţii implică evaluarea credibilităţii acestuia şi a eventualelor sale prejudecăţi.
• Reflectarea asupra greşelilor trecute: Mintea reflectivă ajută la învăţarea din greşeli pentru a lua decizii mai bune în viitor.

Dacă ne bazăm doar pe mintea autonomă sau pe cea algoritmică atunci când luăm decizii importante, ne expunem riscului de a lua decizii pripite sau incomplete. Cum arată acestea în cazul votului?

De ce poate fi periculos să ne bazăm doar pe mintea autonomă sau doar pe cea algoritmică atunci când votăm?

Cum decide fiecare tip de minte?

• Mintea autonomă: „Îmi place cum vorbește, are o voce puternică, arată ca un lider, deci o să-l votez.”
• Mintea algoritmică: „Haide să verific programul electoral, să compar realizările candidaților și să analizez impactul politicilor lor.”
• Mintea reflectivă: „Care sunt valorile mele politice? Ce tip de societate vreau să susțin? Ce efecte vor avea aceste alegeri pe termen lung?”

Ce se întâmplă când votăm doar cu mintea autonomă?

Ne putem lăsa influențați de factori superficiali precum:

• Aspectul – alegem candidatul care „arată a lider”.
• Carisma și stilul de vorbire – ne convinge doar pentru că vorbește convingător, nu pentru că are idei solide.
• Asocierile rapide – dacă îl vedem alături de un simbol pe care îl apreciem, s-ar putea să-l susținem fără o analiză reală.

Consecințe:

• Acest tip de vot bazat pe instinct poate duce la alegeri politice slabe
• Manipulare prin populism
• Susținerea unor lideri incompetenți doar pentru că „ne ne inspiră încredere.”

Ce se întâmplă când votăm doar cu mintea algoritmică?

• Analizăm programele electorale și comparăm cifre.
• Calculăm impactul economic și social al fiecărui candidat.
• Ne bazăm pe date și fapte obiective.

Dar aici apare o problemă:
Mintea algoritmică, chiar dacă analizează informații, nu stabilește de ce unele lucruri contează mai mult decât altele. Dacă lipsesc valorile și obiectivele personale (pe care le oferă mintea reflectivă), analiza poate deveni pur tehnică, fără direcție clară.

Exemplu de eroare:
Dacă alegem un candidat doar pentru că propune cea mai mare creștere economică, dar fără să reflectăm la ce impact are această creștere asupra inegalității sociale, mediului sau educației, votul nostru ar putea fi incoerent cu valorile noastre personale.

De ce avem nevoie și de mintea reflectivă?

Mintea reflectivă adaugă gândire critică și conștientizare a valorilor noastre, ajutându-ne să luăm o decizie care nu doar „arată bine” (mintea autonomă) sau „pare logică” (mintea algoritmică), ci și are sens pentru cine suntem și ce vrem de la societate.

Întrebări pe care mintea reflectivă le adaugă în procesul de vot:

• Ce principii vreau să susțin în societate?
• Cum se aliniază candidatul la viziunea mea pe termen lung?
• Care sunt posibilele efecte secundare ale deciziilor sale?

Concluzie

Pentru a vota informat și responsabil, avem nevoie de toate cele trei minți:

• Mintea autonomă ne oferă o reacție rapidă, dar trebuie supravegheată.
• Mintea algoritmică ne ajută să analizăm datele, dar trebuie ghidată.
• Mintea reflectivă ne asigură că votul nostru este în armonie cu valorile și obiectivele noastre reale.

Un vot rațional este un vot care combină analiza critică cu reflecția asupra valorilor personale!