„Să nu vezi pădurea de copaci”, „Unde dai și unde crapă”, „Să-ți tai craca de sub picioare”. Deși gândirea sistemică este un domeniu care a început să se dezvolte de-abia după cel de-al doilea război mondial, limba româna are o înțelepciune populară care arată o înțelegere a complexității specifică gândirii sistemice.
Când lumea modernă pare tot mai complexă și interconectată, iar mulți politicieni par să vină doar cu schimbări care fac dintr-o situație rea una și mai rea, gândirea sistemică devine o abilitate esențială pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru.
- Ce este gândirea sistemică?
- Probleme complexe – wicked problems
- Cum ne dăm seama că o problemă este complexă
- Perspective diverse și complementare
- Totul e conectat cu totul
- De unde să încep?
Ce este gândirea sistemică?
Gândirea sistemică este o modalitate de a înțelege realitatea; ea se concentrează nu doar pe elemente individuale ci și pe relațiile dintre componente, pe dinamici și pe context.
Dacă gândirea analitică tradițională descompune realitatea în bucăți mai simple și le analizează separat, gândirea sistemică ne completează înțelegerea, invitându-ne să explorăm interacțiunile dintre elemente, dar și mediul în care elementele există.
Ca să luăm un exemplu, în București există STB, care se ocupă de transportul public de suprafață, Metrorex, care operează metroul, Poliția rutieră, care dirijează traficul și primăriile de sector și generală, care amenajează străzi și parcări. Dacă eu vreau să ajung din Ghencea la Universitate la ora 9:00 dimineața, pot să merg ori cu mașina ori cu transportul în comun, dar tot mai mult de o oră fac. Cine e de vină? Metroul, că nu vine mai des? Primarul, că nu face mai multe benzi? Poliția, că nu fluidizează traficul în fața mea?
Vina, în exemplul anterior, poate fi atribuită parțial fiecărei instituții, dar nu putem să nu recunoaștem că o rezolvare nu poate fi decât integrată, care să țină cont și de densitatea orașului, și de nevoile de mobilitate ale locuitorilor, și de bugetul limitat și de răspunderea împărțită între ministere și primării. Ideea fundamentală în gândirea sistemică este că întregul este mai mult decât suma părților. Un organism viu, o echipă performantă sau o comunitate sunt mai mult decât simpla adunare a celulelor, a oamenilor sau a indivizilor care le compun. Interacțiunile, valorile comune, contextul și cultura creează un „întreg” care are proprietăți emergente – lucruri care nu pot fi înțelese doar uitându-ne la fiecare parte separat. Deci, acest întreg are trăsături care rezultă din interacțiunea mai multor elemente și care nu pot fi explicate doar prin analiza fiecărei părți individuale.
Probleme complexe – wicked problems
Necesitatea folosirii gândirii sistemice este evidentă atunci când avem de-a face cu probleme complexe.
Pentru a înțelege cu adevărat nuanțele acestor probleme, avem nevoie și de limbaj adecvat care să reflecte subtilitățile și diferențele dintre elementele implicate.
Așa cum se vede în tabelul de mai jos, în limba engleză diferiți autori au folosit diverși termeni, dar înțelesul este similar.
Vom folosi termenul de „problemă complexă” pentru diverșii termeni din engleză, deoarece acest cuvânt are deja un înțeles similar în română (de exemplu, celebra vorbă: „viața e complexă și are multe aspecte”). Vom folosi și „problemă bine structurată” pentru opusul noțiunii de problemă complexă.
| Sursa | Termen în engleză | Termen în română |
|---|---|---|
| Ackoff, 1974, Armson, 2011 | Messes | Problemă complexă |
| Armson, 2011 | Difficulties | Problemă bine structurată |
| Rittel and Webber, 1973 | Wicked problems | Problemă complexă |
| Rittel and Webber, 1973 | Tame problems | Problemă bine structurată |
Cum ne dăm seama că o problemă este complexă
- Nu toată lumea e de acord că problema există sau nu toți definesc problema în același fel.
- Nu e clar când s-a ajuns la o soluție.
- Nu se poate sparge în bucăți și rezolva în mod fragmentat.
- Rezultatele unei intervenții pot fi considerate ori bune, ori rele, în funcție de punctul fiecăruia de vedere.
- Orice intervenție generează multe consecințe care schimbă datele problemei. Nu ca în laborator, unde același test poate fi repetat.
Așadar, problemele complexe nu pot fi „rezolvate” în sens tradițional, ci doar gestionate inteligent. În plus, este o greșeală să încerci să rezolvi o problemă complexă de parcă ar fi bine structurată – riști să o agravezi.
Câteva exemple de probleme complexe:
- Traficul
- Imigrația
- Managementul unei companii
- Sistemul național de sănătate
- Schimbările climatice
- Securitatea digitală și confidențialitatea
- Dezvoltarea urbană
- Inegalitatea economică
- Relațiile economice internaționale
Vă puteți gândi la probleme cu care se ocupă politicienii (președinte, parlamentari, primari, consilii locale) și care nu sunt complexe? E cam greu. De aceea, data viitoare când auziți un politician spunând „simplu” sau „alegerea e clară”, ar trebui automat să vi se ridice „red flags” și să vă întrebați ce parte din problemă o ignoră când zice că e simplu.
Perspective diverse și complementare
Având în vedere că una din caracteristicile problemelor complexe este că nu toată lumea e de acord care e problema și ce se poate îmbunătăți, gândirea sistemică cere și încurajează diversitatea perspectivelor. De exemplu, când tu, ca pacient, mergi într-un spital privat să te operezi, un chirurg poate vedea eficiența ca pe o chestiune de timp sau medicală – ce șanse ai să te faci bine –, în timp ce un manager se gândește la minimizarea costurilor operatorii – folosesc anestezic mai ieftin, dar care-ți dă probleme la stomac, sau unul mai scump? –, iar tu, ca pacient, vrei să suferi cât mai puțin, să te vindeci și să nici nu plătești o grămadă de bani.
Toate aceste perspective sunt valide și necesare pentru o înțelegere sistemică. Nicio alegere nu e total bună sau total rea. Dacă, de exemplu, se folosește un anestezic mai ieftin, profitul spitalului poate crește pe termen scurt. Dar, pentru că pacientul va rămâne cu o experiență traumatică, e posibil să dea o recenzie negativă spitalului, să meargă în altă parte și să le spună și prietenilor, ceea ce poate reduce profitul spitalului pe termen lung.
Așa cum se vede și în exemplul de mai sus, viața e complexă și are multe aspecte, iar în gândirea sistemică există anumite tehnici de modelare care ne ajută să înțelegem mai bine complexitatea. Una din ele este diagrama de influențe reciproce (causal loop diagram în engleză). O săgeată între două cuvinte arată o relație cauzală – de exemplu, părerea mea despre spital e afectată de reacțiile adverse și de cât plătesc pentru operație. Notația cu plus sau minus arată dacă o creștere a sursei determină o creștere (plus) sau scădere (minus) a destinației. Cu cât e mai scump anestezicul, cu atât plătesc mai mult. Cu cât plătesc mai mult, cu atât părerea mea despre spital e mai rea.
Totul e conectat cu totul
Una dintre cele mai provocatoare idei din gândirea sistemică este că „totul e conectat cu totul”. Dar, pentru a lucra eficient, avem nevoie să alegem un „sistem de interes” – adică să trasăm niște granițe artificiale, temporare, pentru a înțelege o problemă. De cele mai multe ori, nu noi am trasat granițele care ne afectează activitatea – vezi echipele și departamentele din companii sau instituțiile administrative. Esențial este, însă, să nu uităm niciodată că acele granițe sunt o alegere, nu realitatea. De aceea, e important să „ne întoarcem la context” periodic și să reconsiderăm încadrarea problemei (framing).
De unde să încep?
Pentru că gândirea sistemică este un domeniu care, prin esența sa, presupune o înțelegere holistică, cei care s-au ocupat de acest domeniu au pornit ca specialiști în altceva – Biologie, Matematică, Economie, Sociologie sau Antropologie. Profesorul britanic Ray Ison are o diagramă care arată din ce domenii își au originea diversele subdomenii din gândirea critică. Aceeași carte este și un bun început pentru a avea o trecere în revistă a principalelor concepte, dar și pentru a înțelege importanța punerii lor în practică. Tot de la Open University există un curs gratuit, dar și programe de certificare, master și doctorat. O altă carte care prezintă cele mai importante concepte din gândirea critică, dar și cele mai cunoscute personalități din domeniu, dintr-o perspectivă istorică și biografică, este: Systems Thinkers – Ramage și Shipp.
Leave a Reply