Elena Lasconi a participat la dezbaterile organizate de Digi24, TVR și Antena 3. Ea s-a prezentat ca o candidată diferită de establishment-ul politic tradițional, accentuând conexiunea cu oamenii și angajamentul ei de a lupta pentru interesele lor. S-a poziționat ca o combatantă împotriva „sistemului” și a celor care au deținut puterea și, în viziunea ei, au prejudiciat România.

Puncte specifice din surse despre Elena Lasconi:

Acuzații și afirmații:

• L-a acuzat pe Crin Antonescu că a generat protestele de stradă din 2012, afirmând că a ieșit „din cauza ta” și că el „a călcat în picioare statul de drept” și „i-a îngrozit pe liderii europeni”.
• L-a acuzat pe Nicușor Dan că s-a „milogit de PSD și PNL” pentru a deveni candidat unic, deși nu a explicat această afirmație.
• I-a învinuit pe Crin Antonescu și Victor Ponta pentru faptul că România nu a aderat la Schengen. Antonescu a contestat această afirmație în ce privește anul 2012.
• L-a atacat dur pe Victor Ponta, acuzându-l că „a omorât oameni la Colectiv” și spunându-i că ar trebui să-i fie rușine, calificând acțiunile lui drept „abjecte”.
• A susținut că, dacă ar fi intrat „în combinațiile lor”, ar fi fost președinte astăzi.

Poziții politice și auto-prezentare:

• A declarat că prioritatea ei este interesul național.
• Și-a exprimat dorința de a avea relații bune cu vecinii și partenerii strategici, menționând explicit că ar merge să-l întâlnească pe Donald Trump pentru a-i cere să nu retragă trupele și să atragă investitori.
• A subliniat intenția de a numi profesioniști la Curtea Constituțională, solicitând ca aceștia să nu aibă legături de partid și sprijinind audierile publice.
• Și-a conectat candidatura cu ideea de a fi prima femeie președinte, argumentând că acest lucru ar duce la o Românie mai prosperă și mai respectuoasă față de femei. A vorbit despre dificultățile pe care femeile le întâmpină în politică și societate.
• A fost emoțională și spontană în anumite momente, reacționând puternic la comentarii sau întrebări. Și-a exprimat dragostea față de copii și de poporul român.
• A susținut includerea dreptului la avort și a principiului „fără penali în funcții publice” în Constituție.

Verificări factuale (Factual.ro):

• Factual.ro a constatat că acuzația ei împotriva lui Crin Antonescu privind protestele din 2012 este eronată. Protestele au fost declanșate de reforma în sănătate a guvernului, iar alianța lui Antonescu (USL) a fost beneficiara acestor proteste, nu cauza.
• Factual.ro a mai observat că declarația ei despre demiterea premierului nu a fost explicată clar în raport cu atribuțiile reale ale președintelui, sugerând o lipsă de claritate sau o simplificare excesivă a procesului constituțional. În timpul dezbaterii de la TVR, întrebată dacă îl va păstra pe Marcel Ciolacu ca premier în cazul în care va fi aleasă președinte, Elena Lasconi a afirmat că Marcel Ciolacu nu va mai fi premier „cu mine președinte”, justificând că acesta „a băgat țara în gard”. Factual.ro menționează că Lasconi nu a explicat cum ar putea realiza acest lucru. Președintele nu are atribuția constituțională de a demite un premier aflat deja în funcție; prerogativa președintelui se limitează la acceptarea sau respingerea unei propuneri de premier venite din partea forței politice majoritare.

Ce observ din perspectiva gândirii critice

Folosindu-mă de conceptele de „echitate intelectuală” și distincția dintre gândirea „slabă” și „puternică”, consider că există câteva aspecte notabile în prestația Elenei Lasconi în dezbateri.

Evaluarea afirmațiilor factuale:
Gândirea critică presupune evaluarea riguroasă a corectitudinii afirmațiilor factuale. Factual.ro a arătat că acuzația centrală a Elenei Lasconi privind protestele din 2012 este eronată, ceea ce mi se pare extrem de relevant. Cred că atunci când argumentele sunt construite pe premise factuale greșite, calitatea raționamentului este grav afectată. Un gânditor critic, preocupat de acuratețe, ar verifica astfel de afirmații înainte de a le face publice.

Lasconi nu a explicat cum ar putea președintele să demită premierul- acest lucru ține tot de problema furnizării incomplete a informațiilor. Standardele intelectuale de claritate și acuratețe sunt esențiale, iar omiterea unor detalii despre atribuțiile prezidențiale ar putea duce la o interpretare greșită de către public a rolului președintelui.

Așadar Lasconi a făcut afirmații care au fost verificate ca fiind atât adevărate (ex. despre copiii care se culcă flămânzi și despre obligațiile prezidențiale privind strategia de securitate), cât și false (motivul protestelor din 2012). 

Aceste lucruri indică o aplicare inegală a standardelor de acuratețe: deși unele declarații au fost corecte și bine documentate, există și momente în care a oferit informații incorecte, ceea ce sugerează nevoia unei atenții mai consistente la verificarea faptelor.

Echitate intelectuală vs. gândire slabă:
Gândirea „puternică” implică echitate intelectuală – respectarea perspectivelor diferite și evaluarea obiectivă a informațiilor. În schimb, gândirea „slabă” folosește abilitățile critice mai degrabă pentru a ataca adversarii și a-și întări propria poziție, apelând la denaturări sau la apeluri emoționale. Consider că acuzațiile vehemente și deseori emoționale ale Elenei Lasconi (ex. „combinatori”, acuzațiile privind Colectiv, „călcarea în picioare a statului de drept”) par să încline spre tactici de „gândire slabă”, unde accentul cade pe impactul retoric mai mult decât pe o evaluare echitabilă și rațională a faptelor. De asemenea, afirmația eronată despre Antonescu și protestele din 2012 ilustrează o lipsă de rigoare factuală care sprijină condamnarea adversarului, ceea ce mi se pare tipic pentru o abordare de gândire critică „slabă”.

Cunoaștere și emoție:
În cazul Elenei Lasconi emoțiile sunt vizibil parte a stilului ei de comunicare. Din perspectiva gândirii critice, deși emoția este firească și poate energiza discursul, atunci când emoțiile puternice influențează afirmațiile factuale sau duc la caracterizări nedrepte ale altora, acest lucru poate afecta claritatea și echitatea intelectuală. Mi se pare important de evaluat cât de bine au fost susținute rațional și factual argumentele ei, dincolo de intensitatea emoțională cu care au fost exprimate.

Evaluarea auto-prezentării:
Lasconi s-a prezentat ca o luptătoare independentă împotriva „sistemului”, o idee centrală în identitatea ei politică. Dintr-o perspectivă critică, cred că este necesar să evaluăm dovezile concrete pentru această afirmație, luând în calcul eventuale asocieri trecute, sursele de finanțare (chiar dacă nu apar detalii în sursele analizate, întrebările despre angajarea soțului ei sunt relevante), precum și acuratețea criticilor aduse „sistemului”. Constatările Factual.ro mă determină să privesc cu rezerve unele dintre fundamentele factuale ale acestei narațiuni.

Ce sau cine este sistemul? 

Având în vedere cât de frecvent a apărut în discurs termenul „sistem”, consider esențială definirea clară a acestui concept pentru a evita confuziile și distorsionările. În dezbaterile din acest an, inclusiv în prestația Elenei Lasconi, „sistemul” a fost folosit ca un termen generic pentru a desemna o rețea vag definită de politicieni, instituții și interese percepute ca ostile interesului public. Însă, din perspectiva gândirii critice, un concept atât de central necesită claritate și delimitare precisă: ce anume constituie „sistemul”, care sunt granițele lui, cine face parte din el și în baza căror criterii? Fără această claritate, termenul riscă să devină o etichetă retorică folosită pentru a discredita adversari politici sau pentru a simplifica excesiv complexitatea instituțională și socială. Tocmai de aceea, înainte de a-l utiliza ca pivot al discursului politic, ar fi fost necesară o definire riguroasă și o susținere factuală a acuzațiilor direcționate împotriva acestui „sistem”.

Sistemul pare să fie reprezentat, implicit, de „ceilalți” – cei care nu sunt „cu noi” – ceea ce indică o tendință clasică de groupthink (Irving Janis), unde granițele dintre „noi” și „ei” sunt trasate pe criterii mai degrabă emoționale decât raționale. În multe cazuri, „sistemul” este redus la tot ceea ce este perceput ca fiind împotriva noastră, o manifestare tipică a myside bias (Hugo Mercier și Dan Sperber) – înclinația de a evalua informațiile și actorii doar prin prisma propriei poziții sau tabere. Acest mecanism cognitiv face ca orice opoziție sau critică să fie automat interpretată drept parte a unui complot, întărind astfel narațiuni simplificatoare și excluzând posibilitatea unui dialog rațional. Astfel, în loc să faciliteze o înțelegere reală a disfuncțiilor sistemice și să permită reforme bine gândite, termenul ajunge să servească mai degrabă ca un instrument de stigmatizare și excludere. În spiritul gândirii critice și al clarității conceptuale, este esențial să ne întrebăm de fiecare dată: vorbim despre un „sistem” real, cu structuri, reguli și dinamici identificabile, sau doar despre o imagine construită pentru a servi unui scop politic imediat?

În concluzie, consider că prestația Elenei Lasconi merită analizată prin prisma acurateței și integrității afirmațiilor, a gradului de echitate intelectuală față de adversari și a relației dintre raționament și emoție în discurs. Factual.ro semnalează exemple clare – precum afirmația eronată despre 2012 și lipsa detaliilor privind atribuțiile constituționale – care, în opinia mea, arată că anumite declarații ale sale nu au respectat pe deplin standardele gândirii critice, fiind mai degrabă în slujba avantajului retoric decât a preciziei factuale.