„Mi-a zis cineva că vaccinurile provoacă infertilitate, mai bine fără vaccinuri!”

Cum aplicăm standardele gândirii?

În acest articol vom aplica standardele gândirii critice pentru a analiza afirmația „Mi-a zis cineva că vaccinurile provoacă infertilitate, mai bine fără vaccinuri!”. Vom vedea cum putem folosi criterii precum claritatea, acuratețea, relevanța și logica pentru a evalua această idee și pentru a ne forma o opinie informată, bazată pe dovezi și raționamente solide. Scopul este să învățăm cum să gândim mai bine în fața informațiilor care circulă rapid, dar care pot fi adesea incomplete sau înșelătoare.

Standardele gândirii critice sunt criteriile folosite pentru a evalua sau judeca calitatea raționamentului. Ele reprezintă „controlul calității” în gândire și ne ajută să determinăm cât de bine gândește cineva (inclusiv noi înșine) despre un subiect. 

Cuprins

• Claritate
• Acuratețe
• Precizie
• Relevanță
• Profunzime
• Amploare
• Logică
• Semnificație
• Imparțialitate
• Concepte suplimentare relevante

Gândirea critică poate fi văzută ca arta disciplinată de a te asigura că folosești cel mai bun mod de gândire de care ești capabil în orice situație. Pentru a maximiza calitatea gândirii, trebuie să devii un critic eficient al propriei gândiri, ceea ce presupune să înveți despre procesul de gândire și să ai standarde conștiente.

Iată standardele intelectuale fundamentale:

Claritate:

Gândirea este clară când este ușor de înțeles, simplă și permite să vezi dincolo de cuvinte, direct către sensul sau implicațiile intenționate. Dacă o afirmație este neclară, este imposibil să-i determini acuratețea sau relevanța. Întrebările legate de claritate includ cererea de explicații suplimentare, exprimări alternative, ilustrații sau exemple.

În cazul nostru, deși sensul literal al afirmației pare clar, un gânditor critic ar observa imediat lipsa de claritate mai ales în privința sursei și detaliilor afirmației. 

Fără aceste detalii, informația rămâne neanalizată și inertă, ceea ce face imposibilă evaluarea validității sau relevanței ei.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem claritate: 

• Ai putea să detaliezi acest punct? Cine este „cineva”?
• Ai putea să reformulezi? Ce anume s-a spus despre vaccinuri și infertilitate?
• Poți să-mi dai un exemplu concret? Poți oferi un caz specific în care un vaccin a provocat infertilitate?
• Ce anume din vaccinuri se presupune că ar provoca infertilitate? Care este mecanismul?
• Îmi este clar ce vrei să spui, sau afirmația ta este vagă sau ambiguă?

Acuratețe:

Gândirea este exactă când este lipsită de erori dar și de distorsiuni. Înseamnă să afirmi despre ce este adevărat că este adevărat și despre ce nu este adevărat că nu este adevărat. Gânditorii critici pun sub semnul întrebării afirmațiile pentru acuratețe, inclusiv propriile opinii, chiar dacă asta înseamnă să recunoască deficiențe în propria lor gândire. Întrebările despre acuratețe includ cum se poate verifica dacă ceva este adevărat sau cum se poate confirma o informație.

Așadar afirmația centrală – că vaccinurile provoacă infertilitate – trebuie evaluată în funcție de adevărul ei și lipsa erorilor sau a distorsiunilor.
Un gânditor critic ar verifica informațiile discutabile și ar consulta surse de încredere, precum instituții oficiale de sănătate publică (ex: site-uri cum ar fi  Institutul Național de Sănătate Publică (INSP),  Ministerul Sănătății,  Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR),  World Health Organization.

Un exemplu relevant aici este următorul: teoria falsă care leagă autismul de vaccinuri a dus la scăderea ratelor de vaccinare și la efecte negative asupra sănătății publice. Această idee a apărut în anii ’90, după publicarea unui studiu fraudulos, care a fost ulterior retras și declarat fals de comunitatea științifică. Cu toate acestea, teoria a continuat să circule pe internet și în mass-media, alimentând teama părinților. Drept consecință, în multe țări s-au înregistrat scăderi semnificative ale ratelor de vaccinare, ceea ce a dus la reapariția unor boli prevenibile, precum rujeola. Acesta este un exemplu concret al modului în care dezinformarea poate avea efecte grave asupra sănătății publice.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem acuratețe: 

• Este adevărat? Este afirmația că vaccinurile provoacă infertilitate un fapt dovedit sau doar o opinie?
• Cum am putea verifica dacă afirmația este exactă? Există dovezi verificabile care susțin această afirmație?
• Cum am putea afla dacă este adevărat? Care sunt sursele de încredere privind siguranța vaccinurilor și infertilitatea?
• Pe ce motive sau dovezi se bazează această afirmație? Se bazează pe dovezi empirice sau doar pe experiențe personale?
• Cred asta pentru că sună bine sau pentru că se potrivește cu ce cred deja?

Precizie:

Gândirea este precisă atunci când oferă nivelul necesar de specificitate și detaliu pentru a analiza corect o problemă. Precizia presupune să fii exact, specific, detaliat și focusat. Întrebările pentru precizie includ cererea de mai multe detalii, specificații sau exactitate.

În cazul nostru, afirmația pe care o evaluăm este imprecisă. Nu se specifică natura presupusei infertilități (temporară sau permanentă? la toți indivizii sau doar la unii?) și nici mecanismul prin care ar apărea.
Este esențial să cerem mai multă exactitate, detalii și specificitate pentru a înțelege cu adevărat afirmația.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem precizie: 

• Poți să-mi oferi mai multe detalii? Ce fel de infertilitate? Este temporară sau permanentă?
• Ai putea fi mai precis(ă)? Despre ce vaccin este vorba mai exact? Și în cazul cui s-ar fi observat acest efect?
• Care sunt variabilele exacte care influențează această afirmație?
• Nivelul declarat de precizie (ex. cifre, procente) este corect?

Relevanță:

Gândirea este relevantă când are legătură directă cu problema în discuție. Lucrul acesta împiedică gândirea să se abată în direcții neimportante. 

Întrebările pentru relevanță includ cum se leagă ceva de problemă, cum contribuie la întrebare sau cum ajută la soluționarea situației.

Faptul că „mi-a zis cineva” este relevant doar pentru a identifica sursa, dar nu pentru a stabili adevărul afirmației.
Infertilitatea este, într-adevăr, un subiect relevant într-o decizie medicală, dar credibilitatea sursei este esențială. 

Gândirea critică presupune să te concentrezi pe informații relevante și să ignori ceea ce nu este important. În acest context, ce contează cu adevărat este dacă afirmația se bazează pe date științifice solide, nu pe zvonuri sau păreri nefundamentate. O sursă anonimă sau vagă („cineva”) nu poate avea aceeași greutate ca o instituție medicală, un studiu publicat sau un consens științific. Dacă vrem să luăm o decizie informată și responsabilă, trebuie să ne întrebăm: contribuie această informație cu adevărat la înțelegerea riscului, sau doar creează panică fără temei?

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că standardul de relevanță este respectat: 

• Cât de relevantă este sursa (‘cineva’) pentru adevărul afirmației? Este credibilitatea acelui „cineva” un element esențial pentru a accepta informația?
• Cum se leagă ideea de infertilitate de problema siguranței vaccinurilor în general? Este legată direct de decizia medicală?
• Este concluzia ‘mai bine nu-l fac’ cu adevărat relevantă în raport cu informația oferită, sau ignor alte aspecte importante?
• Mă concentrez pe lucruri irelevante, în loc să văd ce contează cu adevărat?

Profunzime:

Gândirea este profundă când pătrunde dincolo de suprafața unei probleme, identifică complexitățile acesteia și le abordează într-un mod responsabil intelectual. Întrebările legate de profunzime privesc măsura în care răspunsul tratează complexitățile, problemele sau factorii semnificativi ai unei întrebări.

În cazul nostru afirmația operează la un nivel superficial și nu explorează complexitatea problemei – cum ar fi dovezile științifice privind siguranța vaccinurilor sau procesele biologice implicate în fertilitate.
Gândirea profundă ar implica înțelegerea teoriilor de bază și a factorilor semnificativi în ceea ce privește mecanismele biologice ale fertilității, modul în care vaccinurile funcționează în organism, precum și analiza riguroasă a datelor științifice disponibile privind posibilele efecte adverse. De asemenea, ar presupune evaluarea critică a surselor de informație și luarea în considerare a contextului mai larg al sănătății publice și al beneficiilor vaccinării.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem profunzime: 

• Cum răspunde afirmația (că vaccinurile provoacă infertilitate) complexității reale a problemei? Ce teorii științifice sau biologice sunt luate sau nu în calcul?
• Cum sunt luate în considerare cele mai importante aspecte legate de siguranța vaccinurilor?
• Mă ocup de o problemă complexă (siguranța vaccinurilor) într-un mod superficial?
• Există alte subiecte sau cauze mai profunde în spatele acestei afirmații despre infertilitate?

Amploare (Perspectivă):

Gândirea are amploare atunci când ia în considerare un alt punct de vedere relevant sau o altă perspectivă relevantă, evitând argumentele care reflectă o înțelegere doar a unei singure părți. 

Întrebările pentru amploare includ dacă este nevoie de o altă perspectivă sau alt punct de vedere.

A te baza doar pe „mi-a zis cineva” arată o lipsă de perspectivă.
Un gânditor critic caută mai multe puncte de vedere: opinii ale experților medicali, organizații de sănătate publică, literatură științifică validată.
Nu este suficientă o singură experiență personală sau o opinie izolată.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem amploarea necesară tratării acestui subiect:

• Trebuie să luăm în considerare și alte puncte de vedere despre siguranța vaccinurilor și infertilitate? Ce spun experții medicali, organizațiile de sănătate publică sau studiile științifice revizuite?
• Există o altă perspectivă în afară de ‘mi-a zis cineva’?
• Cum se încadrează această problemă în tabloul mai larg al sănătății publice și prevenirii bolilor?
• Iau în calcul toate punctele de vedere relevante sau privesc lucrurile dintr-un unghi prea îngust?

Logică:

Gândirea este logică când toate părțile se potrivesc coerent împreună, iar concluziile decurg din dovezi. Întrebările pentru logică includ dacă ceva are sens sau rezultă din dovezi. Atenție, pentru ca ceva să aibă sens, nu este suficient să ni se pară nouă la nivel superficial că ar avea sens doar pentru că ne place sau confirmă ce vrem să credem; trebuie să fie susținut de o argumentație clară și bine fundamentată.

Deși concluzia („mai bine nu-l fac”) pare să rezulte din premisă („vaccinurile provoacă infertilitate”), logica este afectată de mai multe erori de raționament:

• Se poate confunda corelația cu cauzalitatea: faptul că două evenimente apar împreună nu înseamnă neapărat că unul îl cauzează pe celălalt.
• Se ignoră ratele de bază (ex: cât de frecvent apare infertilitatea, indiferent de vaccin).
• De asemenea, afirmația poate implica inversarea probabilităților condiționate, adică presupunerea greșită că probabilitatea de infertilitate având vaccinarea este egală cu probabilitatea de vaccinare având infertilitatea.
• Decizia este influențată de o poveste anecdotică (cineva a zis), ceea ce poate determina o judecată bazată pe impresii puternice, dar nefondate.
  

O decizie logică ar presupune o analiză a riscurilor: care sunt riscurile dovedite ale nevaccinării vs. riscurile ipotetice ale infertilității?

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că verificăm logica afirmației: 

• Chiar are sens această concluzie? Rezultă logic concluzia („mai bine nu-l fac”) din premisa („vaccinurile provoacă infertilitate”)?
• Cum rezultă asta din dovezile existente – sau din lipsa lor?
• Există contradicții în acest raționament? De exemplu, există dovezi că populațiile vaccinate suferă în masă de infertilitate?
• Care sunt consecințele logice ale acestei decizii (de a nu mă vaccina)?

Semnificație:

Gândirea este semnificativă când se concentrează pe cele mai importante informații relevante pentru o problemă. Întrebările pentru semnificație studiază care este cea mai importantă informație, ideea centrală sau întrebarea cea mai semnificativă.

Afirmația despre infertilitate este profund semnificativă pentru viața unei persoane.
Însă semnificația sursei („cineva”) este scăzută când evaluăm o afirmație științifică.
Gândirea critică presupune să acordăm atenție „informației celei mai importante”, adică informațiilor validate științific, nu opiniilor nefundamentate.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că respectăm standardul de semnificație: 

• Care este cea mai importantă informație de care avem nevoie pentru a înțelege această problemă? Este informația anecdotică despre infertilitate cea mai relevantă sau există date mai importante despre beneficiile și riscurile vaccinului?
• Este afirmația despre infertilitate ideea centrală sau doar o preocupare marginală în raport cu vaccinarea?
• Care dintre aceste fapte (ex. riscul de boală vs. presupusa infertilitate) contează cel mai mult în luarea unei decizii?
• Mă concentrez pe întrebări superficiale în loc de cele esențiale?

Imparțialitate (măsura în care putem justifica, păstrând în același timp obiectivitatea):

Decizia este justificată doar dacă afirmația este adevărată și raționamentul este valid.
Formularea „mi-a zis cineva” lasă loc pentru prejudecăți și biasuri.
Acest caz este vulnerabil la biasul de confirmare („confirmation bias”) – adică tendința de a accepta doar informațiile care ne confirmă convingerile anterioare (ex: neîncrederea în vaccinuri sau autoritate).
Justețea reală presupune să fim deschiși către alte puncte de vedere și să fim dispuși să ne schimbăm opinia în fața unor dovezi mai bune.

Iată mai concret ce întrebări trebuie adresate pentru a ne asigura că avem imparțialitate: 

• Este raționamentul meu justificat având in vedere dovezile disponibile?
• Iau în considerare importanța dovezilor pe care alții (ex. autoritățile medicale, oamenii de știință) le pot aduce?
• Sunt ipotezele mele (ex. că acel ‘cineva’ este o sursă de încredere) justificate?
• Este scopul meu (să evit vaccinul) unul corect, ținând cont de consecințele posibile ale comportamentului meu (ex. răspândirea bolii, riscurile personale)?
• Folosesc în mod corect conceptele de ‘infertilitate’ și ‘vaccin’ sau le distorsionez pentru a-mi susține punctul de vedere?
• Refuz să iau în considerare informații relevante și importante doar pentru că nu-mi convin sau îmi contrazic convingerile?

Concepte suplimentare relevante

Pe lângă standardele fundamentale ale gândirii critice, pentru acest caz există și câteva concepte suplimentare care ne ajută să înțelegem mai bine cum anumite credințe pot influența modul în care procesăm informațiile. 

Acestea sunt esențiale pentru a recunoaște și combate capcanele mentale care ne pot împiedica să gândim clar și corect. 

Iată ce ar mai trebui să ne preocupe:

Mindware contaminat și pseudoștiință: Credința că „vaccinurile provoacă infertilitate” corespunde unei convingeri pseudoștiințifice. Astfel de idei fac parte din „mindware contaminat” – adică sisteme de gândire în dezacord cu realitatea – și pot avea consecințe asupra sănătății. Trebuie sa fim conștienți ca in mintea noastră astfel de sisteme de gândire rezistă evaluării pentru că se bazează pe credință oarbă. Asta înseamnă ca acceptăm aceste convingeri fără dovezi sau raționamente clare, refuzând să le punem sub semnul întrebării, chiar și atunci când există informații contrare evidente.

Scepticism vs. cinism: Scepticismul sănătos presupune să amâni judecata până ai dovezi, dar cinismul – respingerea automată a tot ce vine din partea autorităților – este disfuncțional și poate eroda încrederea în instituții. Concret, în acest caz, scepticismul te-ar determina să verifici informațiile despre vaccinuri și infertilitate din surse credibile înainte să iei o decizie, pe când cinismul te poate face să respingi complet orice recomandare oficială, chiar și pe baza unor dovezi solide, ceea ce poate duce la riscuri evitabile pentru sănătatea ta și a celor din jur.

In concluzie, o persoană care gândește critic nu ar accepta pur și simplu afirmația că „vaccinurile provoacă infertilitate” doar pentru că „a zis cineva”. În schimb, ar supune această afirmație unei analize riguroase folosind standardele gândirii critice, ar căuta surse credibile, ar lua în considerare perspective diverse și ar încerca activ să își depășească propriile prejudecăți pentru a ajunge la o judecată rațională, bazată pe dovezi – atât pentru propria sănătate, cât și pentru sănătatea comunității.