Gândirea critică este în general asociată cu raționamente clare, argumente solide și cu abilitatea de a judeca corect. Însă un aspect esențial al gândirii critice, unul care este adesea trecut cu vederea, este empatia intelectuală. Richard Paul subliniază că pentru a gândi cu adevărat just, trebuie să învățăm să ne punem în locul celorlalți, să vedem lumea din perspectiva lor, nu doar din a noastră. Și aceasta nu este o abilitate ușor de dobândit.

Ce este empatia intelectuală?

Empatia intelectuală presupune un exercițiu de imaginație, un proces conștient prin care încercăm să înțelegem cu adevărat gândirea altora. Nu este vorba doar de a asculta ce spun ceilalți, ci de a înțelege cum ajung la acele concluzii, cum gândesc și pe ce presupuneri sau credințe se bazează punctele lor de vedere. Este un pas greu, dar necesar, pentru a ajunge să înțelegem în profunzime ideile și perspectivele celor din jur.

Atunci când suntem prinși în propriile noastre idei și convingeri, egocentrismul intelectual devine o barieră reală. Tendința de a crede că adevărul este acela pe care îl vedem noi, din perspectiva noastră limitată, este firească, dar nu duce la o gândire justă. Fără a depăși această tendință naturală, nu putem ajunge niciodată să înțelegem cu adevărat punctul de vedere al altora.

Cum se leagă empatia intelectuală de judecata justă

Când Paul vorbește despre gândirea justă, el se referă la abilitatea de a judeca ideile și convingerile altora în mod corect și obiectiv. Și pentru a face asta, trebuie mai întâi să învățăm să gândim ca aceștia, să înțelegem de ce gândesc așa cum o fac. A judeca corect nu înseamnă să respingi ideile doar pentru că sunt diferite de ale tale, ci să le înțelegi în contextul lor, să le examinezi raționamentele și să te pui în pielea celor care le susțin. Dacă nu putem face acest lucru, judecata noastră va fi întotdeauna incompletă, iar deciziile pe care le luăm riscă să fie greșite sau părtinitoare.

De ce este empatia intelectuală importantă?

Empatia intelectuală nu este doar un exercițiu mental. Este esențială pentru calitatea relațiilor noastre, fie că vorbim despre interacțiuni personale, fie că vorbim despre colaborări profesionale. Fără capacitatea de a înțelege și de a respecta punctele de vedere ale altora, relațiile noastre se vor limita la conflict și neînțelegere. Gândirea critică nu înseamnă doar a evalua idei, ci a construi punți între oameni, a adresa diferențele de opinie cu respect și cu dorința de a învăța.

Contribuții științifice la înțelegerea empatiei intelectuale

Studiu despre interacțiunile empatice într-un curs de gândire critică

Ce a fost studiat:
Acest studiu a investigat modul în care accentul pus de un profesor pe interacțiuni empatice și dialogice într-un curs de gândire critică și comunicare influențează procesul de învățare al studenților. Scopul a fost de a înțelege cum profesorul manifestă grijă empatică și cum percep studenții o pedagogie a grijii. Deși nu s-a concentrat exclusiv pe „empatia intelectuală,” studiul a avut în vedere trei forme de empatie:

  • empatia cognitivă (înțelegerea perspectivei unei alte persoane),
  • empatia afectivă (înțelegerea emoțiilor celuilalt) și
  • empatia motivațională (răspunsul compasional).

Aceste forme de empatie au fost analizate atât în comportamentul profesorului, cât și în percepțiile studenților. Studiul a corelat, de asemenea, empatia cu dezvoltarea empatiei intelectuale în contextul gândirii critice, definind empatia intelectuală ca abilitatea de a te pune în locul altcuiva din punct de vedere cognitiv sau intelectual.

Cum a fost realizat:
Studiul a utilizat o abordare calitativă, bazându-se pe date provenite din transcrieri ale interacțiunilor profesor-student, feedback-ul oferit de studenți în evaluările cursului și eseuri reflexive scrise de aceștia. Participanții au fost 38 de studenți din anul I la Inginerie Farmaceutică, grupați în două seminarii. 

Ce s-a descoperit:
Conform fragmentelor analizate, studiul arată cum interacțiunile empatice și dialogice pot face parte dintr-o strategie didactică menită să îmbunătățească rezultatele învățării în domeniul gândirii critice. Întrebările de cercetare au urmărit exprimările grijii empatice din partea profesorului și modul în care studenții percep o pedagogie bazată pe grijă și atenție față de ei. Studiul subliniază importanța valorizării și ascultării experiențelor și perspectivelor diverse ca elemente cheie în dezvoltarea gândirii critice.

Empatia (sau lipsa de empatie intelectuală) în lucrarea „Mănâncă veverițele hamburgeri?”

Lucrarea „Do Squirrels Eat Hamburgers?” („Mănâncă veverițele hamburgeri?”) poartă acest titlu inspirat dintr-o anecdotă petrecută la o oră de științe în clasa a treia, pe tema habitatelor.

  • În timpul lecției, profesoara a întrebat clasa: „Ce mănâncă veverițele?”
  • Un băiat a răspuns imediat: „Hamburgeri!”
  • Când profesoara a exprimat neîncredere, băiatul a insistat că a văzut personal o veveriță mâncând un hamburger în tomberonul din spatele unui McDonald’s.
  • Profesoara a redirecționat apoi clasa către „răspunsul corect” pentru habitatul „natural” al veveriței – nuci, semințe și ghinde.

Maureen Linker folosește acest schimb de replici din clasă pentru a ilustra câteva idei esențiale despre empatia intelectuală și prejudecățile reziduale:

  • Răspunsul băiatului, bazat pe propria sa observație și experiență, reprezenta o dovadă validă.
  • Reacția profesoarei – de a respinge acel răspuns – urmărea pragmatic pregătirea elevilor pentru testele standardizate, dar în același timp transmitea ideea că experiențele directe ale copilului nu au valoare în context academic.
  • Distincția implicită făcută de profesoară între un habitat „natural” (suburban sau rural) și unul „nenatural” (urban) reflecta o presupunere neverificată și o lipsă de reflecție asupra diversității mediilor sociale.
  • Mai larg, anecdota scoate la lumină modul în care atitudinile sociale neanalizate și prejudecățile reziduale pot duce persoane aflate în poziții de autoritate (precum profesorii) să minimalizeze cunoștințele și experiențele celor dezavantajați social. În acest caz, profesoara, cel mai probabil bine intenționată, nu a reușit să ia în considerare perspectiva băiatului și realitatea mediului său urban.

Trebuie sa avem in vedere câteva detalii specifice despre acest caz: traiul într-o zonă urbană din SUA, mai exact în centrul orașului Detroit (de unde era băiatul), este asociat cu un dezavantaj social semnificativ.Există o inegalitatea profundă în educație dintre școlile din centrul orașului Detroit și cele din suburbii. Conform recensământului din anul 2000, zona metropolitană Detroit era cea mai segregată rasial din toate regiunile urbane ale Statelor Unite. În școlile din Detroit, majoritatea covârșitoare a elevilor era afro-americană (88%), iar 85% proveneau din familii cu venituri reduse. Prin contrast, în suburbii, populația era predominant albă (70%), iar doar 39% dintre elevi erau considerați dezavantajați economic. Anecdota relatată în lucrare evidențiază cum observația unui copil dintr-un mediu urban (o veveriță mâncând un hamburger dintr-un tomberon din spatele unui McDonald’s) a fost respinsă de către profesoară, care promova o viziune suburbană sau rurală asupra „naturii”. Această reacție sugerează o deconectare între realitatea urbană a copilului și presupunerile profesoarei, indicând diferențe sociale relevante.

Prin urmare, întrebarea aparent simplă „Mănâncă veverițele hamburgeri?” devine un exemplu concret despre cum lipsa empatiei intelectuale – adică incapacitatea de a înțelege și lua în serios perspectivele bazate pe experiențe sociale diferite – poate împiedica comunicarea eficientă, gândirea critică și poate perpetua prejudecăți în interacțiunile cotidiene. Linker argumentează că, prin cultivarea empatiei intelectuale, putem dezvolta o gândire socială mai reflexivă și o evaluare mai echitabilă a dovezilor, în special în contexte marcate de diferențe sociale semnificative.

Deși nu este un studiu în sensul tradițional al cuvântului, Maureen Linker descrie obiectivul empatiei intelectuale.
Linker susține că o persoană empatică din punct de vedere intelectual își propune să dezvolte reacții empatice pentru a obține o bază epistemologică mai solidă – nu doar pentru convingerile proprii, ci și pentru evaluarea dovezilor în general. Scopul nu este pur și simplu de a simți ceea ce simte o altă persoană, ci de a trata relatările celorlalți – în special ale celor care au experiențe sociale foarte diferite – ca surse credibile pentru o reflecție sinceră asupra propriului sistem de convingeri.

Studiu despre gândirea critică si tendința empatică la elevii de gimnaziu

Ce s-a studiat:
Această cercetare a avut ca scop investigarea rolului gândirii critice ca variabilă intermediară în relația dintre tendința empatică și atitudinea față de drepturile omului la elevii de gimnaziu.

Cum s-a realizat studiul:
Cercetarea a fost concepută pe baza unui model de sondaj corelațional, specific designului de cercetare cantitativ. Studiul a inclus 494 de elevi din clasele a V-a până la a VIII-a, selectați prin eșantionare aleatorie simplă. Datele au fost colectate prin intermediul Scalei Tendinței Empatice KA-SI – Forma pentru adolescenți, Scalei Atitudinii față de Drepturile Omului și Scalei Tendinței de Gândire Critică.

Ce s-a descoperit:
Studiul a identificat o corelație slabă, dar comparabilă, între empatie și atitudinea față de drepturile omului, precum și o corelație moderată între empatie și gândirea critică. De asemenea, au fost evidențiate legături secundare între gândirea critică și atitudinea față de drepturile omului. Cel mai important rezultat al studiului este faptul că gândirea critică are un rol de mediere complet și semnificativ în relația dintre tendința empatică și atitudinea față de drepturile omului.

Concluzie:
Aceste rezultate sugerează că dezvoltarea gândirii critice în rândul elevilor nu doar că stimulează empatia, dar contribuie și la formarea unei atitudini pozitive față de drepturile omului. Astfel, gândirea critică poate fi un instrument esențial în promovarea valorilor civice și morale în educație.

Cum să cultivăm empatia intelectuală

Empatia intelectuală nu este ceva cu care ne naștem. Este nevoie de exercițiu și de o conștientizare constantă a propriei noastre tendințe de a fi egocentrici. Trebuie să învățăm să lăsăm deoparte propria noastră perspectivă și să ne deschidem mintea pentru a înțelege modul în care gândesc alții. Este nevoie de curaj și răbdare pentru a face acest lucru, dar este un pas necesar pentru a deveni gânditori cu adevărat critici și nepărtinitori.

Nu este suficient să înțelegem gândirea altora doar la un nivel superficial. Trebuie să învățăm să intrăm în raționamentele lor, să analizăm premisele, presupunerile și ideile lor ca și cum ar fi ale noastre. Acest tip de empatie intelectuală presupune o muncă continuă de auto-reflecție și o dorință de a înțelege, chiar și atunci când punctele de vedere sunt dificile sau neplăcute. De fapt, exact în fața acestor diferențe empatia intelectuală devine cu adevărat valoroasă.

Exemplu: Dezbaterea despre munca de acasă vs. munca de la birou

Ana și Vlad lucrează în aceeași companie, dar au opinii complet opuse despre munca de acasă. Ana consideră că este o soluție excelentă: „Sunt mai productivă, economisesc timp pe drum și pot lucra mai bine fără întreruperi.” Vlad, pe de altă parte, crede că munca la birou este esențială: „Fără interacțiune directă, echipa se destramă, iar ideile nu mai circulă la fel de bine.”

În loc să își asculte argumentele reciproc, fiecare se încăpățânează să își apere punctul de vedere. Ana este convinsă că Vlad este doar conservator și nu vrea să accepte schimbarea. Vlad, la rândul său, crede că Ana este comodă și caută doar avantaje personale.

Într-o zi, sunt puși să lucreze împreună la un proiect și sunt nevoiți să își explice punctele de vedere mai în detaliu. Ana află că Vlad locuiește singur și că munca la birou este singura lui ocazie de a avea interacțiuni sociale reale în timpul zilei. Vlad, la rândul său, află că Ana are doi copii mici și că lucrul de acasă îi permite să petreacă mai mult timp cu ei, fără să fie nevoită să facă naveta zilnic.

Pentru prima dată, cei doi încep să privească situația din perspectiva celuilalt. Nu înseamnă că își schimbă complet opiniile, dar își dau seama că fiecare are motive valide pentru felul în care gândește. În loc să respingă ideea „celuilalt”, ajung să înțeleagă că realitatea nu este una singură și că punctele de vedere diferite pot coexista.

Acesta este un exemplu clar de empatie intelectuală—abilitatea de a privi o situație prin ochii altcuiva și de a înțelege că lumea nu se împarte doar în „corect” și „greșit”.

Iată câteva moduri prin care putem să ne dezvoltăm în această direcție:

1. A vedea prin ochii altora

Empatia intelectuală nu înseamnă doar să asculți. Nu e doar despre politețe sau despre a da din cap aprobator. Este un exercițiu continuu, o străduință de a intra în mintea celuilalt fără a-ți pierde echilibrul. Pentru a o cultiva, trebuie să ne forțăm să vedem lumea prin ochi care nu sunt ai noștri.

2. Reconstruirea argumentelor

Trebuie să reconstruim argumentele altora, nu doar pentru a le combate, ci pentru a le înțelege structura și rădăcinile. De multe ori, căutăm defectele înainte de a căuta sensul. Poate că e timpul să schimbăm ordinea: să luăm un punct de vedere străin și să ne imaginăm că este al nostru. Ce ar însemna asta? Cum ne-ar schimba poziția?

3. Cultivarea umilinței intelectuale

O altă cheie este umilința intelectuală. E greu să recunoști că ai greșit. Dar adevărul este că nu suntem atotștiutori. A ști că ceea ce știm nu este tot ce există de știut este începutul oricărei înțelepciuni reale. În loc să ne apărăm instinctiv convingerile, poate ar fi mai bine să le testăm. Să vedem cât de bine rezistă când sunt examinate din alte unghiuri.

4. Gestionarea emoțiilor

Furia, frustrarea, nerăbdarea – toate pot înăbuși empatia. Dacă vrem să înțelegem, trebuie să ascultăm nu doar cu mintea, ci și cu sufletul. Ochi în ochi. Cu o curiozitate autentică.

5. Cititul ca exercițiu de empatie

Cărțile ne pot ajuta. Citirea unor memorii, eseuri, povești spuse la prima persoană ne poate arăta realități pe care altfel nu le-am vedea niciodată. Dar nu e suficient să citim. Trebuie să ne angajăm sincer cu ceea ce găsim acolo. Să nu ignorăm ce ne incomodează.

6. Învață din greșeli

Și, poate cel mai important, trebuie să ne amintim momentele când am fost siguri că avem dreptate – dar am greșit. Să păstrăm acea senzație vie, pentru că ne va ajuta să rămânem deschiși.

7. Exersarea zilnică a empatiei intelectuale

Empatia intelectuală nu este un dar, ci un exercițiu constant. Un angajament de a gândi mai adânc, de a asculta mai bine, de a renunța la orgoliu. Pentru că doar atunci când învățăm să vedem prin ochii altora, putem spera că și ei ne vor vedea pe noi.

Empatia intelectuală: o cale de mijloc

Peste tot sunt viziuni contradictorii. Empatia intelectuală poate fi calea de mijloc care ne ajută să ne înțelegem unii pe alții. În loc să respingem ideile care nu sunt ale noastre, trebuie să învățăm să le abordăm cu deschidere și curiozitate. Trebuie să fim dispuși să ne punem întrebări și să ne imaginăm cum ar fi să gândim ca altcineva. Doar așa putem ajunge să înțelegem mai profund lumea din jurul nostru, să judecăm corect și să avem relații mai echitabile și mai armonioase.

WANT MORE?

Înscrie-te pentru a primi articole despre gândirea critică și cum să o aplici în viața de zi cu zi!

We don’t spam! Read our privacy policy for more info.