De multe ori, ne aflăm în mijlocul unor discuții care par să nu ducă nicăieri. Poate că și tu ai trăit astfel de momente: cuvinte aruncate, atmosfera devine tot mai încărcată, dar niciunul dintre participanți nu pare să câștige, deși fiecare e convins că are dreptate. Richard Paul vorbește despre acest tip de „argumentare” ca despre un conflict inutil, care nu aduce nimic bun. Adevărata argumentare, în schimb, nu presupune doar a ridica vocea mai tare sau a striga mai convingător, ci se bazează pe un principiu esențial: folosirea rațiunii pentru a susține punctele de vedere.

Ce înseamnă să argumentezi corect?

Argumentarea, spune Paul, este un proces prin care aducem raționamente și dovezi care susțin sau resping o anumită idee. Când argumentăm, nu trebuie să lăsăm ego-ul să preia controlul, nici să ne apărăm punctul de vedere doar pentru a avea dreptate. Ar trebui să folosim logică și fapte obiective, să fim dispuși să înțelegem și să ascultăm și perspectiva celuilalt, să colaborăm în căutarea adevărului.

Este un exercițiu de răbdare și respect. Adesea, credem că avem răspunsuri clare, dar, în realitate, gândirea critică presupune deschiderea minții pentru a accepta că ceea ce știm nu este tot ce există de știut. Când argumentăm rațional, ajungem la o concluzie mai bună, indiferent dacă ajungem să acceptăm sau să respingem ideea inițială.

Gândirea justă: considerarea tuturor punctelor de vedere

Gânditorii juști sunt cei care, în procesul argumentării, analizează toate dovezile relevante și sunt dispuși să își schimbe opiniile atunci când sunt prezentate fapte solide care contrazic ceea ce credeau inițial. Asta înseamnă să avem o minte deschisă, să nu ne ancorăm în credințele noastre pentru că ele ne sunt confortabile, ci să fim dispuși să ne ajustăm punctul de vedere în fața noilor informații.

Așa cum Paul ne învață, „argumentarea rațională” nu înseamnă doar a aduna fapte care să susțină ceea ce credem deja. Înseamnă să fim deschiși și la faptul că, poate, uneori punctele noastre de vedere sunt greșite. Aceasta este adevărata forță a gândirii critice: capacitatea de a accepta schimbarea și de a învăța din fiecare discuție.

Exemplu: Lucratul peste program 

Roxana lucrează într-o companie de IT și este convinsă că succesul profesional vine doar prin muncă suplimentară și devotament total. Crede că, dacă vrei să avansezi, trebuie să fii dispus să rămâi peste program, să rezolvi sarcini suplimentare și să demonstrezi constant că ești dispus să faci mai mult decât ți se cere. Își privește colegii care pleacă fix la ora 17:00 ca pe niște oameni fără ambiție, care nu sunt dispuși să „muncească cu adevărat” pentru cariera lor.

Într-o zi, la prânz, un coleg nou, Andrei, îi spune că el nu rămâne niciodată peste program și că își vede munca doar ca pe un aspect al vieții, nu ca pe o identitate. Roxana râde și îi spune: „Dacă nu dai 110%, n-o să ajungi niciodată departe.”

Andrei o privește calm și răspunde: „Depinde ce înseamnă ‘departe’ pentru fiecare. Pentru mine, a avea timp liber, a mă bucura de familie și de hobby-uri e la fel de important ca salariul sau promovările.”  Îi explică cum, în fostul său job, a muncit constant peste program până când a ajuns epuizat, iar performanța i-a scăzut. Îi povestește despre studii care arată că orele suplimentare prelungite nu duc întotdeauna la productivitate mai mare și că echilibrul între viața personală și cea profesională poate aduce beneficii pe termen lung.

Roxana este, inițial, tentată să respingă ideea. A fost învățată că succesul vine doar prin muncă grea și sacrificiu, și i se pare de neconceput ca cineva să creadă altceva. Dar, pe măsură ce se gândește la conversația cu Andrei, începe să își pună întrebări: „Oare chiar este nevoie să lucrez atât de mult? Nu cumva am considerat acest sacrificiu necesar doar pentru că așa am fost obișnuită? Dacă există o altă cale?”

Nu ajunge la o concluzie imediată, dar pentru prima dată își dă seama că realitatea poate fi mai nuanțată decât a crezut. În loc să vadă lucrurile doar din perspectiva ei, începe să analizeze premisele din spatele ambiției sale și să ia în considerare ideea că, poate, succesul nu arată la fel pentru toată lumea. Aceasta este esența gândirii critice—a avea curajul să explorezi idei care îți contrazic convingerile, chiar dacă nu ajungi la un răspuns clar.

Gândirea dialectică: o lume de puncte de vedere opuse

Gândirea dialectică este o practică care implică confruntarea a două sau mai multe puncte de vedere opuse, pentru a analiza fiecare argument cu obiectivitate. Este ca un duel, dar nu unul în care câștigătorul este cel care vorbește cel mai tare, ci cel care reușește să prezinte cele mai convingătoare argumente. Acest tip de gândire nu are loc în disputele emotive și iraționale, ci într-un cadru în care fiecare părere este respectată și fiecare argument merită să fie examinat atent.

Este esențial să înțelegem că a argumenta nu înseamnă doar a obține un „câștig” într-o conversație. Înseamnă să învățăm să construim un punct de vedere mai bun, mai robust, bazat pe dovezi si pe baza raționamentelor celor care au o opinie diferită.

De ce nu ar trebui să argumentăm cu emoții, ci cu rațiune

Aici intervine diferența fundamentală dintre a „argumenta” și a ne „certa”. Atunci când argumentăm cu scopul de a înțelege și a clarifica idei, folosim rațiune și dovezi. Când ne certăm, aducem emoții la suprafață, lăsăm ego-ul să preia controlul și ne pierdem în conflicte inutile. Paul subliniază că adevărata argumentare presupune să ne abținem de la acest tip de comportament și să ne concentrăm pe motive și raționamente clare.

Fiecare dintre noi este capabil să argumenteze rațional. Dar, adesea, suntem tentați să ne lăsăm conduși de impulsuri și emoții care ne fac să nu vedem pădurea din cauza copacilor. Când argumentăm cu calm și deschidere, nu doar că ne îmbunătățim gândirea, dar construim și relații mai puternice, mai respectuoase.

Argumentarea rațională și folosirea puterii

Paul subliniază, de asemenea, diferența dintre folosirea rațională și irațională a puterii în argumentare. Puterea este un instrument care poate fi folosit pentru a convinge sau manipula, dar atunci când este utilizată rațional, poate deveni un instrument de educație și dezvoltare. Când este folosită irațional, poate duce doar la conflict și diviziune. A învăța să folosim puterea rațional și echitabil în argumentare este cheia unei gândiri critice autentice.

Când puterea este folosită rațional, aceasta are un scop clar și drept, un scop care este urmărit cu grijă și măsură. Este o putere care construiește, care aduce ordine și echilibru, care nu caută să rănească sau să controleze, ci să îmbunătățească. Dar există și o altă formă de putere, una irațională, care se ascunde în umbrele intențiilor nespuse. Aceasta manipulează, folosește oamenii pentru propriile scopuri egoiste, fără a se gândi la costurile pe care le impune celor din jur. Este puterea care subjugă, care se hrănește din slăbiciunile altora și care, adesea, se justifică cu vorbe mari și promisiuni goale. Adevărata distincție între cele două nu stă în cât de multă putere deții, ci în felul în care o folosești: pentru binele comun sau pentru propriul tău interes.

Iată două exemple:

Puterea rațională: Un profesor care folosește argumente logice și dovezi pentru a-și convinge studenții, ghidându-i spre o înțelegere mai profundă. El își exercită influența nu prin forță sau manipulare, ci prin claritate, raționament și respect pentru gândirea critică.

Puterea irațională: Un politician care folosește frica și dezinformarea pentru a-și mobiliza susținătorii. În loc să explice logic o problemă și să caute soluții, el exagerează pericolele, creează dușmani imaginari și se folosește de emoțiile oamenilor pentru a-i controla.

Concluzie: de ce este important să înțelegem arta argumentării

Argumentarea nu este doar o abilitate utilă, ci un act esențial de gândire critică. A învăța să argumentăm rațional, fără a ne lăsa ghidați de ego sau de emoții, ne ajută să ajungem la adevăruri mai clare și să construim relații mai echilibrate și mai armonioase. Argumentarea este despre cooperare, nu despre confruntare. Despre învățare, nu despre câștiguri personale. Și mai ales, este despre respect: respect pentru ideile noastre și ale celorlalți, și pentru procesul de înțelegere care face viața mai bogată și mai plină de sens.

WANT MORE?

Înscrie-te pentru a primi articole despre gândirea critică și cum să o aplici în viața de zi cu zi!

We don’t spam! Read our privacy policy for more info.