Am observat această nouă narativă apărând tot mai frecvent în anumite surse media: „Alegeți cu inima! Urmați-vă intuiția! Ascultați ce simțiți!” Mesajul pare să fie din ce în ce mai des promovat. Ni se sugerează că deciziile importante ar trebui ghidate mai mult de sentimente decât de analize critice.

Dar această abordare, care poate părea naturală, este o capcană subtilă în care ne putem prăbuși. Un astfel de îndemn, venit adesea din partea anumitor canale mass-media și a unor candidați, nu ar trebui să fie acceptat cu ușurință.

Alegerea unui lider nu este o decizie simplă, iar a o face doar „cu inima” este mai mult decât o simplă eroare – este o irosire a unei oportunități fundamentale de a construi o societate mai bună și mai echitabilă. În spatele apelurilor „alegeți cu inima”, „urmează-ți intuiția”, se ascunde pericolul de a ignora ceea ce contează cu adevărat: gândirea critică și dovezile clare.

Richard Paul și Linda Elder, gânditori cu o vastă experiență în domeniul educației și al raționamentului, atrag atenția asupra unui lucru esențial: gândirea noastră, fără a fi supusă unei analize conștiente și disciplinate, este adesea viciată de prejudecăți: ignorăm faptele și avem o tendință nativă de a ne concentra pe propriile interese sau pe ceea ce simțim la un moment dat. De fapt, alegerea unui lider pe baza doar a sentimentelor sau intuiției ocolește procesul disciplinat de analiză și evaluare care face parte din gândirea critică. Gândirea critică presupune să punem sub semnul întrebării acele raționamente care ne conduc la decizii, să căutăm dovezi, să analizăm istoricul unui candidat și propunerile acestuia.

Paul subliniază un contrast esențial între încrederea în rațiune și neîncrederea în rațiune. Când alegem să ne ghidăm după „inimă” sau „intuiție”, acest proces reflectă mai degrabă o neîncredere în rațiune, dând prioritate sentimentelor imediate în detrimentul dovezilor și judecății raționale. Aceasta este o capcană a gândirii egocentrice și sociocentrice – gândirea care se bazează pe propriile noastre convingeri sau pe părerile grupului din care facem parte, fără a privi obiectiv la nevoile întregii societăți.

Mass-media joacă un rol esențial în această ecuație. Atât canale media, cât și diferiți candidați ne încurajează să facem alegeri bazate pe „ce simțim”, mai degrabă decât pe rațiune și dovezi. Aceste apeluri emoționale ne pot face vulnerabili la manipulare, la mesajele care se adresează mai mult emoțiilor decât logicii. Astfel, riscăm să facem alegeri politice care sunt determinate de propagandă și nu de o evaluare rațională a unui candidat sau a politicii sale.

Daniel Kahneman vorbește despre diferența dintre „gândirea rapidă” și „gândirea lentă”. Gândirea rapidă – sistemul 1 – este intuitivă, chiar automatizată. Ne ajută să răspundem la stimuli imediați fără a depune mult efort mental. De exemplu, când întâlnești pe cineva și vezi că are un zâmbet larg, instinctiv îți dai seama că persoana este prietenoasă sau fericită. Aceasta este o interpretare automată a expresiilor faciale, care nu necesită un proces de gândire profundă. În contextul politic actual, apelurile care cer să alegi cu inima sunt adesea apeluri la gândirea rapidă. Gândirea rapidă poate fi extrem de eficientă în situații de zi cu zi, dar este susceptibilă la erori cognitive și biasuri (preconcepții sau stereotipuri). Acestea pot duce la decizii superficiale sau impulsive. Problema cu gândirea rapidă în contextul politic este că aceasta poate duce la decizii fundamentate pe emoții și impulsuri de moment, în loc de o evaluare rațională a opțiunilor. Dar alegerile importante, mai ales cele care vizează conducerea unei națiuni, nu pot fi lăsate pe seama unui sentiment efemer sau a unei impresii de moment. Aici intră în joc gândirea lentă, deliberativă, care presupune o analiză atentă a unui candidat și a consecințelor deciziilor pe care le va lua în funcție.

Alegerea unui lider pe baza intuiției nu presupune doar o eroare, ci o formă de autoamăgire. Este ușor să ne lăsăm purtați de un moment de simpatie sau de impresia că cineva „ne înțelege” sau că este „ca noi”. Dar aceasta este o capcană periculoasă. Când alegem pe cineva din motive emoționale, riscăm să nu vedem realitatea – ce viziune are acel candidat pentru viitorul nostru, ce politici vrea să implementeze, ce impact vor avea acestea asupra întregii societăți?

Atunci când vine momentul să alegem un lider, să nu ne lăsăm purtați de valul emoțiilor sau al intuiției. Gândirea critică, analiza atentă a faptelor și a propunerilor, sunt cele care trebuie să ne călăuzească. Și dacă ni se cere să urmăm inima, să avem curajul să întrebăm: pe a noastră sau pe a celor care vor să ne conducă fără să ne ofere dovezi clare legate de ce au făcut, ce pot face și cum intenționează să își îndeplinească promisiunile? Deși inima noastră ne poate da o direcție, doar gândirea critică poate transforma acea direcție într-o cale bună, care va aduce beneficii nu doar pentru noi, dar și pentru toți ceilalți. Alegeți cu rațiune, nu cu ideea că „simțiți” că este alegerea corectă. Rațiunea, în ciuda a ceea ce ne spun unele canale media, este cel mai bun prieten al nostru atunci când trebuie să facem o alegere atât de importantă.