Când ne gândim la gândirea critică, avem tendința să o vedem ca pe un act de raționament logic și obiectiv, un proces rațional în care ajungem la concluzii clare și bine fundamentate. Dar adevărul este că, adesea, gândirea noastră nu este atât de limpede și deschisă pe cât am dori. În loc să privim lucrurile obiectiv, suntem capturați frecvent de barierele care ne limitează perspectiva — două dintre cele mai comune fiind egocentrismul și sociocentrismul. Acestea sunt piedici subtile, dar puternice, care ne influențează modul în care gândim și interacționăm cu lumea.

• Egocentrismul: Ochelarii distorsionați ai propriului „eu”
• Sociocentrismul: Limitarea gândirii prin ochii grupului
• Cum depășim aceste bariere?

Egocentrismul: ochelarii distorsionați ai propriului „eu”

Egocentrismul este acea tendință naturală de a vedea lumea prin propriul filtru, de a interpreta totul din perspectiva „eu”. Este un reflex uman firesc, dar care poate deveni o piedică serioasă pentru gândirea critică. Atunci când gândim egocentric, avem tendința să credem că adevărul nostru este singurul adevăr, iar ceea ce simțim și credem este valid doar pentru că se bazează pe propria noastră experiență.

Am observat adesea acest comportament la oamenii din jurul meu. Gândirea lor este ferm legată de dorința de a avea dreptate, de a demonstra că punctul lor de vedere este mai important decât al altora. Nu se gândesc să asculte, să pună întrebări sau să înțeleagă, pentru că sunt prea preocupați de cum pot justifica ceea ce deja știu sau cred. Acesta este un obstacol real atunci când vine vorba de gândirea critică — nu putem analiza cu adevărat o situație dacă suntem prinși în capcana propriilor noastre prejudecăți.

Un exemplu clar în acest sens este comportamentul lui Andrei, care preferă întotdeauna să meargă cu mașina personală oriunde, chiar și atunci când destinația nu este departe. Într-o discuție despre aglomerația din traficul din București și despre soluțiile pentru îmbunătățirea transportului public, un prieten îi sugerează că ar fi mai bine să folosească mijloacele de transport în comun, pentru a reduce stresul din trafic și a contribui la descongestionarea orașului. Însă Andrei, fără a analiza cu atenție propunerea, răspunde imediat: „Eu prefer să merg cu mașina, e mult mai confortabil și mai rapid decât să stau ca un prost în autobuz.” Această reacție nu vine dintr-o dorință de a înțelege mai bine soluțiile posibile, ci dintr-o apărare a unui obicei deja format, fără a pune întrebări despre impactul alegerilor sale asupra traficului din oraș.

Așa cum Andrei se agață de confortul personal și refuză să vadă impactul mai larg al alegerilor sale, mulți oameni, din diferite contexte, se află într-o capcană similară. Se opun schimbărilor și soluțiilor alternative, nu pentru că nu ar înțelege logic argumentele, ci pentru că sunt prea concentrați pe a-și justifica punctul de vedere deja format, fără a face un pas înapoi și a evalua realitatea în mod obiectiv. Mai mult decât atât, adesea acești oameni nu sunt interesați nici de drepturile celorlalți sau de impactul acțiunilor lor asupra celor din jur. Ei își prioritizează propriile nevoi și confortul, fără a ține cont de cum alegerile lor pot afecta comunitatea sau chiar mediul înconjurător. Aceasta este o dovadă clară că gândirea lor este blocată într-o viziune egocentrică, unde perspectiva proprie este mai importantă decât binele comun.

Sociocentrismul: limitarea gândirii prin ochii grupului

La fel de periculos este și sociocentrismul, care reprezintă tendința de a accepta, fără întrebare, ideile și convingerile unui grup din care facem parte. Suntem influențați de cultura, familia, religia sau comunitatea în care trăim, iar uneori aceste influențe pot deveni atât de puternice încât nu mai suntem capabili să vedem dincolo de ceea ce ni s-a spus. Ne este mai ușor să ne aliniem la opinia majorității decât să ne confruntăm cu disonanțele care pot apărea atunci când ne punem întrebări dificile.

Acest tip de gândire, care nu încurajează dezbaterea sau dialogul constructiv, poate crea un mediu în care adevărul devine relativ, în funcție de ceea ce este acceptabil într-un anumit grup. De multe ori, acest comportament este reflectat în discuțiile publice sau în dezbaterile politice — grupuri care se opun reciproc nu pentru că au perspective fundamentate de dovezi solide, ci pentru că se tem să se abată de la „norma” grupului lor.

De exemplu, în unele culturi, rolurile de gen sunt foarte stricte, iar cei care îndrăznesc să le conteste sunt marginalizați. O femeie care dorește să urmeze o carieră într-un domeniu considerat „masculin” poate fi descurajată de familie și comunitate, nu pentru că nu este capabilă, ci pentru că „așa s-a făcut dintotdeauna”.

Studii legate de biasurile egocentrice

Numeroase studii arată că biasurile egocentrice și sociocentrice sunt omniprezente în gândirea adultă.

Ce este un bias? Un bias (prejudecată cognitivă) este o tendință sistematică de a judeca și percepe într-un mod distorsionat, adesea fără să ne dăm seama. Biasurile sunt ca niște „scurtături mentale” (heuristici) pe care creierul le folosește pentru a procesa rapid informația, dar care pot duce la erori sau interpretări greșite.

Deși cuvântul bias este tradus ca „prejudecată”, în psihologia cognitivă biasul nu e neapărat legat de stereotipuri sociale (rasă, gen etc.), ci de orice deviație sistematică de la gândirea rațională.

Autoiluzia obiectivității (Bias Blind Spot)

Pronin și colegii săi au realizat mai multe studii concentrându-se asupra conceptului de “bias blind spot” — autoiluzia obiectivității – tendința oamenilor de a se percepe pe ei înșiși ca fiind mai puțin vulnerabili la biasuri cognitive și motivaționale decât alți oameni. Acest fenomen își are rădăcinile într-o perspectivă egocentrică, unde procesele proprii de gândire sunt considerate mai obiective și mai puțin influențate de biasuri decât cele ale celorlalți.

Studiul 1 (Pronin et al., 2002)

Studiul a inclus trei sondaje în care participanții au fost rugați să-și evalueze susceptibilitatea la diverse biasuri cunoscute, în comparație cu alte persoane:

• În primul sondaj, participanții s-au comparat cu americanul mediu.
• În al doilea, comparația s-a făcut cu alți colegi dintr-un seminar.
• În al treilea, participanții s-au raportat la alți călători dintr-un aeroport.

Rezultate: În toate cele trei sondaje, oamenii s-au evaluat constant ca fiind mai puțin susceptibili la biasuri decât grupurile cu care se comparau. Autorii au sugerat că acest bias de tip “mai bun decât media” (“better than average”: credința că suntem peste medie) provine dintr-o combinație între:

• Biasuri de disponibilitate – oamenii se concentrează pe propria experiență internă, nu pe observarea biasurilor proprii;
• Motive de auto-îmbunătățire – dorința de a se vedea într-o lumină favorabilă.

Studiu de aprofundare 

Autorii au decis sa aprofundeze subiectul pentru a înțelege mai bine fenomenul.

Participanții care prezentau biasul de tip “mai bun decât media” au primit informații despre cum ar putea fi influențați chiar de biasurile pe care le negau.

Rezultat: Chiar și după ce au citit aceste descrieri, participanții au susținut că autoevaluările lor inițiale erau corecte și obiective. Acest lucru evidențiază punctul orb (blind spot) față de propriile biasuri și convingerea egocentrică că percepția de sine este lipsită de influențe.

Studiu despre Atribuții Auto-Favorabile (Self-Serving Attributions)

Atribuțiile auto-favorabile (self–serving attributions) se referă la tendința oamenilor de a explica succesul lor în termeni favorabili (de exemplu, prin propriile abilități sau eforturi), în timp ce atribuie eșecurile unor factori externi sau circumstanțiali (de exemplu, norocul, condițiile nefavorabile, comportamentul altora).

Acest tip de atribuție ajută la menținerea unei imagini pozitive despre sine, protejând stima de sine și reducând disconfortul cauzat de eșecuri. Practic, este o formă de autojustificare, prin care oamenii își asumă meritele pentru reușite și caută explicații externe pentru eșecuri.

Iată cum s-a desfășurat studiul: participanții au fost rugați să evalueze atât propriile atribuții auto-favorabile, cât și pe cele ale unui coleg, în legătură cu performanța obținută la un test.

Rezultat: Participanții au considerat că explicațiile colegului sunt influențate de bias, dar că propriile lor explicații similare sunt obiective și neinfluențate. Această asimetrie evidențiază perspectiva egocentrică în evaluarea influenței interesului propriu asupra judecăților.

Participanții au considerat atribuțiile auto-favorabile ale colegului ca fiind părtinitoare, însă pe ale lor, deși la fel de auto-convenabile, le-au perceput ca fiind obiective. Acest lucru evidențiază o asimetrie egocentrică în modul în care oamenii percep influența interesului personal asupra propriilor judecăți, comparativ cu ale altora.

Studiu despre Insight Asimetric (Pronin, Ross & Gilovich, 2004)

Asymmetric insight (sau insight asimetric) se referă la diferența în percepția pe care o au oamenii asupra propriilor lor tendințe și ale altora atunci când vine vorba de autoevaluare și evaluarea celorlalți.

Studenți de la Harvard au fost întrebați despre propria vulnerabilitate la biasuri comparativ cu „studentul mediu de la Harvard”. Cei care s-au autoevaluat au fost întrebați și cât de mult se bazează pe introspecție față de teoriile generale despre comportamentul uman.

Rezultat:

• Pentru ei înșiși: Participanții credeau că introspecția lor personală (gândurile și sentimentele interioare) era cel mai bun instrument pentru a-și evalua propriile biasuri.
• Pentru alții: Ei credeau că pentru a evalua biasurile altora, ar fi mai bine să aplice teorii generale despre comportamentul uman, nu introspecția, presupunând astfel că evaluările lor personale nu sunt la fel de utile în cazul altora.

Acest rezultat sugerează o supraevaluare egocentrică a propriei capacități de introspecție și obiectivitate.

Concluzie

Studiile lui Pronin și colaboratorii săi oferă dovezi solide pentru existența biasurilor ancorate în tendințe egocentrice. Oamenii tind să creadă că gândirea și judecățile proprii sunt mai raționale și mai puțin influențate de biasuri decât cele ale altora. Aceasta provine, în parte, din:

• încrederea în introspecție,
• lipsa de conștientizare a influențelor inconștiente,
• dorința de a păstra o imagine de sine pozitivă.

Această perspectivă egocentrică are implicații importante pentru:

• înțelegerea celorlalți,
• gestionarea conflictelor,
• dezvoltarea gândirii critice.

Cum depășim aceste bariere?

Pentru a deveni gânditori critici mai buni, trebuie să fim conștienți de aceste bariere și să lucrăm pentru a le depăși. Să ascultăm cu adevărat, să punem întrebări, să acceptăm că punctele de vedere diferite pot fi valide și valoroase – sunt pași fundamentali. Trebuie să învățăm să vedem lumea nu doar prin ochii noștri sau ai grupului nostru, dar și prin ochii celor care sunt diferiți, care au trăit experiențe diferite și care au concluzii diferite.

Să ne eliberăm de egocentrism și sociocentrism înseamnă să fim dispuși să ne lărgim viziunea, să fim curioși și să căutăm adevărul în loc de confirmarea propriei noastre convingeri. Într-adevăr opiniile sunt adesea împărțite, dar aceasta este și calea către gândirea critică autentică. Este un proces continuu. Dar, așa cum am învățat în viață, doar prin deschiderea minții și a inimii putem înțelege cu adevărat lumea din jurul nostru și putem participa la modelarea unei societăți mai echitabile și mai unite.