Despre digitalizare se vorbește în România de cel puțin 25 ani. Un articol HotNews din 2010 discută despre primele tentative eșuate de digitalizare sub titlul: „Haosul din strategiile și sistemele de e-guvernare din România: Cum s-au pierdut 9 ani și miliarde de euro”. Dacă în 2010 se discuta cum, începând cu anul 2001, s-au investit 6 miliarde de euro cu rezultate aproape invizibile, acum, la începutul lui 2026, continuă lucrul la un proiect de 2,2 miliarde lei din fonduri PNRR, cu data de finalizare 31 decembrie 2025, celebrul Cloud Guvernamental, „Viitorul digital al administrației”. Dintr-un interviu Economedia cu șeful ADR (Autoritatea pentru Digitalizarea României), aflăm că proiectul este într-un stadiu avansat, unele centre de date „trier” 3 și 4 fiind deja operaționale.

Discuția despre digitalizare este un cadru excelent pentru a introduce o abordare din gândirea sistemică numită Soft Systems Methodology (prescurtată SSM, traducere: Metodologia Sistemelor Soft). Această abordare, cu o maturitate de peste 30 ani, aplicată deja în mii de proiecte din domeniul IT, dar și în educație, sănătate sau administrația publică, ne ajută să înțelegem situațiile complexe caracterizate de perspective și interese divergente, să evaluăm eficiența eforturilor curente de digitalizare și, de asemenea, să vedem în ce măsură politicienii pe care i-am votat acționează în interesul nostru.

Cuprins:

Problema complexă a digitalizării în România

Instrumentul de analiză – Soft Systems Methodology

Cum arată peisajul digitalizării – rich pictures

Înțelegerea digitalizării prin noțiuni SSM

Acum că știm SSM, ce întrebări ne punem?

Cine, Doamne-iartă-mă, este Palantir?

Ce ar trebui sa facă România

Problema complexă a digitalizării în România

Știm cu toții celebra poză cu acel A4 spunând: „Declarațiile online se depun le etajul 2”, dar și promisiunile politicienilor de genul „Nu ne permitem să ținem țara asta pe loc… Toți vor fi online în 2019.”
Din punct de vedere tehnic, lansarea unui sistem centralizat în care oamenii să-și poată declara veniturile și să-și plătească taxele este un proiect de complexitate medie, principalele provocări fiind date de securitatea datelor și performanță. Dar nu partea tehnică este ceea ce ne obligă în 2026 să depunem declarațiile unice la ANAF pe o platformă care arată ca site-ul AltaVista.com din 1996.

Problema digitalizării are caracteristici care, în gândirea sistemică, sunt cuprinse în conceptul de probleme complexe (wicked problems):

• Nu toată lumea definește problema în același fel. Digitalizarea pentru cetățean înseamnă birocrație redusă și mai puține drumuri la ghișeu. Pentru angajații la stat, poate însemna schimbare de procese și mai puține locuri de muncă.
• Nu toată lumea înțelege același lucru printr-o soluție. Ce se va întâmpla cu angajații de la stat al căror job va fi automatizat? Se vor recalifica, vor fi dați afară? Vor lucra în suport în caz că AI-ul dă greș?
• Problema nu se poate sparge în bucăți și rezolva separat. Nu se poate digitaliza câte o direcție de taxe în București și apoi una în Cluj separat. Trebuie asigurată interoperabilitatea, schimbul de date, standardele de securitate.

Așadar, problema digitalizării nu este una doar informatică, ci un mecanism de schimbare administrativă care implică decizii politice, schimbări legislative și adaptarea personalului existent. Corupția și transparența sunt incompatibile, ceea ce poate genera presiuni din partea unui grup, din ce în ce mai mic, sperăm, de politicieni.

Instrumentul de analiză – Soft Systems Methodology

SSM a fost introdus de profesorul britanic Peter Checkland în cartea sa din 1981, Systems Thinking, Systems Practice. La acea vreme, gândirea sistemică era deja dezvoltată, abordări precum Dinamica sistemelor sau Viable System Model fiind deja aplicate în multe proiecte. Checkland numește aceste abordări gândire sistemică „hard”, pentru că presupunerea lor este că lumea conține diverse sisteme cu interrelații complexe și ele pot fi cumva rearanjate pentru a obține rezultatul dorit (Checkland și Poulter, 2020). Noutatea adusă de Checkland este că el ține cont și de viziunile diferite asupra lumii (worldviews) ale diverșilor actori implicați. Așadar, componenta socială, complexă, ne-inginerească, este conștientizată.

Rezolvarea de probleme complexe devine, deci, nu doar o chestiune tehnică (de câte servere avem nevoie, cum criptăm datele personale?), ci un exercițiu de armonizare a unor viziuni diferite, poate chiar aflate în conflict, ca aceea a unui șef la o agenție a ANAF, pe de o parte, și cea a unui contribuabil care așteaptă la coadă la ghișeu, pe de altă parte.

Cu alte cuvinte, Checkland admite că pentru o problemă complexă nu există „soluții”. Traficul, deficitul bugetar sau digitalizarea nu se „rezolvă” așa cum rezolvi o problemă de matematică. Checkland folosește, în loc de „soluții”, termenul de accommodations, schimbări care sunt și dezirabile structural (ce ar trebui să facem, înțelegând situația) și cultural fezabile (ce se poate face astfel încât să fie acceptat de oameni și de cultura organizațională).

Așa cum am scris în postarea precedentă, Checkland nu este singurul care introduce noțiunea de worldview în gândirea sistemică, Werner Ulrich incluzând același concept în sistemul său de referință. Martin Reynolds explică acest lucru prin inspirația comună din lucrarea profesorului american C. West Churchman din 1970.

Vom vedea în următoarele două secțiuni cum SSM pleacă de la o analiză nestructurată, prin diagrame bogate (rich pictures), care arată caracterul complex și dezorganizat al problemei, după care, prin definiția PQR și analiza CATWOE, se ajunge la identificarea unei serii de schimbări care armonizează viziunile aflate în conflict.

Diagrama de mai jos, tradusă și adaptată după descrierea originală a lui Checkland din 1975, arată pașii din metodologia SSM dispuși ca un ciclu de învățare, în care problemele complexe nu sunt rezolvate, ci ameliorate treptat, pe măsură ce ele sunt înțelese mai bine.

Cum arată peisajul digitalizării – rich pictures

Diagramele bogate (rich pictures) sunt folosite în prima fază din analiza SSM, în care explorăm modul în care diverși actori văd problema. Scopul principal este surprinderea complexității atât prin numărul mare de elemente și de interrelații, cât și a conflictelor între grupuri de interese, conflictelor dintre participanți și sentimentelor lor.

Calitatea artistică nu este relevantă într-un rich picture, ele se pot desena cu creta pe tablă sau cu markerul pe flipchart. Ce este relevant este să includem cât mai mulți actori, relațiile și conflictele dintre ei, frustrări, nemulțumiri. Ele trebuie să includă și mediul cultural, politic, legislativ. Aceste diagrame ajută, așadar, să înțelegem nu „cum este” o situație, ci „cum este văzută” aceeași situație de diverse categorii de oameni implicați.

Mai jos avem un exemplu de rich picture pentru digitalizarea serviciilor publice prin proiectul cloudului guvernamental. Am încercat să includ și perspectiva contribuabilului de la coadă, cea a autorităților, cea a furnizorilor IT, dar și îngrijorările cu privire la securitatea datelor si riscul instaurării unui regim big-brother. 

Așadar, un rich picture ajută ca diferitele tabere să aibă o înțelegere mai bună a complexității problemei și să ofere un suport pentru conversații prin care să se ajungă la schimbări fezabile și dezirabile.

Înțelegerea digitalizării prin noțiuni SSM

Acum că avem un rich picture, putem începe pașii din metodologia SSM.

Definirea PQR a sistemului

O primă analiză propusă de Checkland este să clarificam scopul sistemului de interes folosind următorul format:

Un sistem care face P prin Q pentru a atinge scopul R.

Așadar, cele 3 detalii care trebuie clarificate, aplicate la problema cloudului guvernamental, sunt:

• P – ce face sistemul? Furnizează infrastructură IT comună pentru instituțiile publice și servicii digitale pentru cetățeni.
• Q – cum? Prin centralizarea aplicațiilor și datelor într-un cloud guvernamental securizat, interoperabil și standardizat.
• R – de ce? Pentru eficiență administrativă, servicii publice mai bune, reducerea costurilor și creșterea securității datelor. Beneficiile pentru cetățeni sunt eliminarea cozilor la ghișee, acces rapid la servicii online și creșterea transparenței guvernamentale.

Aceste elemente au fost preluate direct din prezentarea ADR.

Analiza CATWOE

Următorul pas în metodologia SSM este identificarea celor 6 elemente definitorii, cuprinse în acronimul CATWOE de la termenii din limba engleză. Aceste elemente, în contextul cloudului guvernamental, sunt listate mai jos:

• C – Customers (Beneficiari) Cetățeni, companii, instituții publice consumatoare de servicii digitale
• A – Actors (Actori care dezvoltă și operează sistemul) Autoritatea pentru Digitalizarea României, STS, SRI, alte autorități IT guvernamentale, furnizori tehnologici
• T – Transformation (Transformarea) Administrație fragmentată, cu sisteme izolate → administrație interoperabilă, digitală, centralizată pe infrastructură cloud
• W – Worldview / Weltanschauung (Viziune asupra lumii) Statul modern trebuie să ofere servicii digitale rapide, sigure și integrate; infrastructura comună reduce costuri și crește calitatea serviciilor publice
• O – Owners (Cine deține, finanțează și poate opri sistemul) Guvernul României, Parlamentul, Finanțatorul (PNRR / buget de stat)
• E – Environmental constraints (Constrângeri) Legislație GDPR, securitate națională, interoperabilitate UE, rezistență organizațională, bugete publice, competențe IT limitate

Conceptul de worldview (viziune asupra lumii) este esențial în SSM pentru că din el, din experiența unică acumulată de-a lungul vieții, vine perspectiva din care o persoană privește o situație.

Principalul output al SSM este învățarea care decurge din înțelegerea profundă a perspectivelor celorlalți, ceea ce poate duce la accommodations, cum le numește Checkland, deci la ajustarea propriei perspective în urma expunerii la viziuni noi. Există, deci, o diferență majoră între accommodations și strategiile clasice de negociere sau compromis, al căror scop este mai degrabă de a impune o perspectivă proprie, considerată superioară, folosind pârghii de putere.

Definiție fundamentală – root definition

Acum că avem definirea sistemului de interes în format PQR și analiza elementelor CATWOE, putem genera o definiție fundamentală (root definition), adică o formulare precisă a sistemului de activități umane care ar realiza transformarea dorită (PQR + CATWOE). Pentru a face acest lucru, plecăm de la PQR și adăugăm treptat elementele CATWOE astfel încât rezultatul să sune a limba română.

Avem în paragraful următor o formulare a definiției fundamentale care conține toate aceste elemente:

Cloudul guvernamental este un sistem implementat de ADR, SRI și STS (A) care modernizează și centralizează sistemele învechite ale statului (T) într-o infrastructură IT comună pentru instituțiile publice și servicii digitale pentru companii și cetățeni (P, C) prin centralizarea aplicațiilor și datelor într-un cloud guvernamental securizat, interoperabil și standardizat (Q), pentru eficiență administrativă, servicii publice mai bune, reducerea costurilor și creșterea securității datelor. Beneficiile pentru cetățeni sunt eliminarea cozilor la ghișee, acces rapid la servicii online și creșterea transparenței guvernamentale (R), serviciile digitale rapide, sigure și integrate fiind, în viziunea autorităților, caracteristici ale unui stat modern și democratic (W). Proiectul este finanțat de Guvernul României și UE prin fonduri PNRR (O) și urmărește bunele practici de securitate conform legislației naționale, GDPR și normelor de interoperabilitate UE, incluzând o componentă de managementul schimbării care ține cont de structurile administrative existente, infrastructura IT și bugete (E).

Pare un paragraf lung, dar el surprinde toate aspectele importante ale proiectului de cloud guvernamental, acoperind elemente ca Scop, Puncte de vedere, Implicații și Asumpții din cadrul Paul-Elder și îndeplinind standardele de Precizie, Claritate și Semnificație. Cu alte cuvinte, știm exact despre ce vorbim.

Conceptual model

Dacă până în acest punct SSM încearcă să înțeleagă sistemul de interes și diversele viziuni cât mai bine, pasul următor este conceperea unui model (conceptual model) care arată succesiunea de pași (Q = cum?) care trebuie făcuți pentru a implementa P și R (ce face sistemul, care e scopul final?).

Un astfel de model, folosind pași obișnuiți din proiectele IT de digital transformation, este inclus în diagrama de mai jos.

Criteriile 3E

Trei criterii (numite uneori „cei trei E”) pentru evaluarea performanței unui sistem de activități umane sunt utilizate frecvent în SSM: 

1. Eficacitate (funcționează sau nu sistemul?)
2. Eficiență (cât de bine funcționează sistemul?) 
3. Efectivitate (pentru cine și cu ce scopuri funcționează sistemul?).

Pentru primul punct, eficacitate, pragul de depășit e destul de jos. Se poate muta ghiseul.ro într-un centru de date modern și spunem că, sanchi, am lansat noul cloud guvernamental. Mai complicate sunt următoarele două criterii. Din punctul de vedere al eficienței, pe lângă încadrarea în bugetul de 2,2 miliarde de lei și termenul-limită de 31 decembrie 2025, trebuie evaluați indicatorii de performanță (KPIs) care măsoară cât de bine au fost îndeplinite scopurile: câte instituții au fost migrate, câte procese interne au fost eficientizate, cu cât au scăzut cozile la ghișee. La cel de-al treilea E, efectivitate, întrebarea se pune la nivel big-picture: putem spune că administrația este mai eficientă? Se colectează mai bine taxele și impozitele? S-a schimbat percepția alegătorilor despre instituțiile statului din birocratice și învechite în moderne și în slujba cetățeanului?

Acum că știm SSM, ce întrebări ne punem?

La nivel declarativ, viziunea asupra lumii poate părea general acceptată. Cine nu vrea servicii digitale rapide, sigure și integrate și mai puține cozi la ghișeu?

Răspunsul este sugerat de un alt element din analiza CATWOE, E, constrângerile mediului social și politic: rezistență organizațională, bugete publice, competențe IT limitate. Ministerul de Finanțe are în prezent peste 23.000 de angajați. Prin automatizare de procese, digitalizare, verificare online a identității și interconectare de date, e posibil ca mii de angajați să nu mai aibă de muncă. Ce se va întâmpla cu ei? Vor fi dați afară? Ce facem cu atâtea mii de șomeri? Vor lucra ca operatori de suport? Vor ajuta bătrânii sau contribuabilii mai puțin tehnici care nu se descurcă cu portalul online? Orice strategie de digitalizare trebuie să răspundă la astfel de întrebări, altfel omite și rezistența internă la schimbare, și probleme de care cu siguranță ne vom lovi în viitor.

Din punct de vedere tehnic, transformarea care constă în preluarea unui număr mare de sisteme și baze de date disparate și comasarea lor într-un sistem unic prezintă provocări mari de securitate cibernetică. Dacă până acum un hacker mai intra în câte-un server vechi și bloca site-ul unui minister, acum o eventuală breșă de securitate ar putea da acces la cantități imense de date personale, aproape la nivelul la care a ajuns Elon Musk prin DOGE. Faptul că SRI și STS sunt parteneri de implementare ne dă, totuși, speranțe că securitatea datelor este luată în serios.

În această notă, un alt aspect la care trebuie să fim atenți este elementul A din analiza CATWOE, actorii care livrează proiectul. Dacă autoritățile statului par entități legitime, partenerii externi din mediul privat trebuie gestionați cu grijă.

Un exemplu bun vine din Marea Britanie. În timpul pandemiei COVID din 2020, NHS, sistemul național de sănătate, a semnat cu firma americană Palantir* un contract cu valoare simbolică, £1, pentru îmbunătățirea accesului la date legate de victime și vaccinare. Acest contract s-a dovedit de fapt un prim pas de tipul „prima doză e gratis” care a dus în 2023 la semnarea celui mai mare contract din istoria NHS Anglia, £330 de milioane, pentru interconectarea spitalelor și managementul de date. De-abia în februarie 2026, cu puțin timp înainte de termenul la care contractul ar trebui reînnoit, parlamentarii britanici încep să ridice probleme și îngrijorări despre această companie.

Atunci când atât de multe date despre cetățeni sunt centralizate pe o singură platformă, tentația de a le folosi în scopuri altele decât scurtarea cozilor la ghișeu este enormă. Această realitate trebuie gestionată prin design, atât tehnic (e.g., acces least-privilege, logare activitate, evaluări frecvente de securitate), dar mai ales instituțional, prin transparență și audit independent.

Modelul SSM a intrat în mainstream cu aplicare pe proiecte informatice, în care este necesară o bună înțelegere între cei care plătesc un produs, cei care-l folosesc și cei care-l programează, deci în procesul de colectare a cerințelor (requirements gathering). În acest context, explicitarea și alinierea elementelor CATWOE este esențială, ea putând determina în mod direct dacă nu cumva, așa cum spunea Russell Ackoff, un alt apropiat al lui C.W. Churchman, managerii tind să facă lucrul greșit un pic mai bine, în loc să facă lucrul corect:

Managers don’t solve problems, they mess them up — they try to do the wrong thing righter rather than the right thing.

Așadar, cei care implementează sistemul ar trebui să aibă interacțiuni mai frecvente cu utilizatorii finali, cetățeni, companii și diversele administrații.

Nu în ultimul rând, presa ar trebui să ceară în mod regulat noutăți despre progresul implementării, dar și, referitor la cei 3E, lista și valorile indicatorilor de performanță (KPIs) la zi. Site-ul ADR nu dă prea multe detalii în acest sens.

*Cine, Doamne-iartă-mă, este Palantir?

Corporația americană Palantir Technologies Inc. are 4 cofondatori, dintre care 2 au o prezență publică remarcabilă. 

Peter Thiel, actualul președinte, a fost întrebat într-un interviu din 2025 dacă specia umana ar trebui să mai existe după ce inteligenta artificială atinge un grad destul de mare de dezvoltare. A răspuns ezitant. El este și un mare promotor al Enhanced Games, o variantă propusă a jocurilor olimpice în care sportivii au voie să se dopeze cu orice vrea mușchiul lor. Un om de afaceri și investitor renumit în Silicon Valley, Thiel este faimos pentru fraza „competition is for losers” (piețele competitive sunt pentru ratați) repetată cu mândrie când îndeamnă orice antreprenor sa caute o piață de monopol.

Alex Karp, actualul CEO al Palantir, spunea dezinvolt într-o conferință cu investitorii din 2024, că Palantir are parteneriate cu instituții din toata lumea pentru a-i ajuta să-și sperie inamicii și, câteodată, să-i omoare.

Dar ce produce Palantir? Palatir este o companie de software care dezvoltă produse de analiză a datelor. Un exemplu notabil este Palantir Gotham, o platforma de analiză de date folosită de servicii de securitate și militare din întreaga lume, inclusiv CIA, FBI, NSA, Department of Homeland Security, US Immigration and Customs Enforcement (celebrul ICE), armata ucraineană și serviciul vamal norvegian. Primind cantități mari de date, Palantir folosește tehnologii de Machine Learning și, mai nou, LLMs, pentru a face predicții, deci pentru a analiza și a sugera viitoruri probabile. Din acest motiv, pentru mulți, primul gând când aud de Palantir este filmul Minority Report, în care se practica poliția preventivă, deci să arestezi oameni despre care, conform algoritmului, știi că e foarte probabil să comită o infracțiune în viitor.

Care este riscul să folosești cantități imense de date, despre venituri, proprietăți, istoric medical, în alte scopuri decât reducerea cozilor la ANAF sau accesul la îngrijire medicală? Sperăm să nu aflam niciodată și sperăm ca propunerea de lege AI, care deja a primit aviz negativ, să nu avanseze prin Parlament. 

Ce ar trebui să facă România

Proiectul cloudului guvernamental este o oportunitate majoră pentru România. Din punctul de vedere al direcției si al implementării tehnice, cu centre de date distribuite în București, Timișoara, Brașov și Sibiu, dar și prin implicarea serviciilor cu experiență în securitatea și supravegherea digitală ca SRI, cloudul guvernamental este un mare pas în față.

Pe 18 Noiembrie 2025, România a semnat declarația UE pentru suveranitatea digitală, care promovează standardizarea și interoperabilitatea. Așa cum sublinia și Cory Doctorow în cartea despre Enshittification, aceste două atribute ale serviciilor digitale previn dependența de un furnizor (vendor lock-in) și asigură o piață competitivă în care pot avea acces și firme mai mici autohtone. Este esențial, deci, ca Romania să rămână proprietar și nu chiriaș al propriilor date. Dacă se folosesc, așa cum încurajează strategia europeană de suveranitate digitală, formate  deschise și cât mai mult software open-source, cloudul guvernamental nu va rămâne dependent de subscripțiile lunare plătite către un furnizor pentru a putea folosi software-ul.                  

Dincolo de toate aspectele tehnice, o platformă integrată de date reprezintă un mare contract social între cetățean si autorități: vă dăm acces la tot, dar trebuie sa avem încredere în voi. De unde va veni această încredere? O întrebare bună, având în vedere că, dintr-un sondaj CURS făcut în ianuarie 2026, aflăm că 76% din români cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită iar 75% din respondenți au o încredere scăzută în Parlament și Justiție.