• Introducere
• Polarizare
• Cinism disfuncțional, pierderea speranței
• Frica
• Ambiguitate, confuzie, contradicție
• Democrație = Autocrație?

Un material NATO despre războiul cognitiv explică faptul că rețelele sociale pot amplifica fenomenul de social proof: oamenii tind să imite sau să valideze opiniile pe care le percep ca fiind dominante în grupul lor. Prin urmare, comentariile nu trebuie privite doar ca niște opinii individuale. O secțiune de comentarii poate deveni un instrument de influențare. Când studiem comentariile cumulativ, se poate desprinde o imagine mai amplă asupra modului în care este construită și amplificată o anumită narațiune: ce teme sunt repetate, ce idei sunt asociate între ele, ce tipuri de argumente apar recurent, cât de rapid se propagă anumite mesaje și în ce măsură conturile par să se valideze sau să se amplifice reciproc.

În anumite situații, acest pattern poate indica o amplificare artificială sau o formă de coordonare, însă simpla repetare a unor opinii nu este suficientă pentru a demonstra existența unei operațiuni de influență. Pentru o asemenea concluzie trebuie realizate mai multe analize.

NATO recomandă să fie urmărite:

• sincronizarea temporală între conturi;
• similaritatea comportamentului;
• apariția coordonată pe mai multe platforme;
• relațiile dintre conturi;
• modul în care conturile se amplifică reciproc;
• evoluția unei narațiuni în timp.

Structurile de intelligence, apărare și securitate la nivel de tară, precum și organizațiile specializate în comunicare strategică la nivel european sunt cele care au instrumentele pentru a realiza aceste analize.

Ele trebuie să monitorizeze în mod sistematic mediul informațional, să identifice tipare neobișnuite de coordonare și amplificare, să urmărească evoluția narațiunilor și a rețelelor care le propagă și să evalueze impactul acestora asupra spațiului informațional și a societății. O astfel de monitorizare trebuie însă să se bazeze pe metodologii verificabile și pe coroborarea mai multor indicatori, nu pe analiza izolată a unor comentarii sau opinii. Scopul este identificarea timpurie a operațiunilor de manipulare și interferență informațională, cu respectarea cadrului legal, a libertății de exprimare și a drepturilor fundamentale.

În același timp, acolo unde cadrul legal este absent, incomplet sau neclar, precum este cazul în România, este necesară definirea unor competențe și proceduri explicite care să stabilească ce poate fi monitorizat, în ce condiții, de către cine, pentru ce scop și sub ce forme de control și supraveghere, incluzand controlul democratic civil.

Desigur, capacitatea tehnică de a identifica rețele și comportamente coordonate nu trebuie confundată cu autoritatea de a supraveghea cetățeni.

Mai jos vom oferi câteva exemple comparative de comentarii provenite de pe platforme de social media, pentru a ilustra modul în care anumite narațiuni, formulări și tipare de comunicare pot apărea și se pot repeta în spațiul online. Aceste exemple au un scop exclusiv ilustrativ și nu constituie, prin ele însele, dovezi ale existenței unei operațiuni coordonate de influență.

Este important de precizat că nu dispunem de instrumentele tehnice, de datele interne ale platformelor sau de informațiile necesare pentru a stabili cu certitudine cine se află în spatele unor conturi, dacă acestea sunt coordonate și care este sursa unei anumite campanii. În consecință, observațiile prezentate aici nu trebuie interpretate ca atribuiri de responsabilitate, ca identificări ale unor operatori sau ca afirmații privind apartenența unor persoane la o anumită organizație.

Analiza nu reprezintă un atac la adresa persoanelor care au publicat comentariile și nu urmărește să pună sub semnul întrebării dreptul acestora de a avea și exprima opinii politice sau sociale. Obiectul analizei îl constituie exclusiv conținutul public și tiparele observabile în ansamblul comentariilor: repetarea unor narațiuni, similitudinea unor formulări, succesiunea temporală a mesajelor, modul în care acestea se validează reciproc și, acolo unde există suficiente date, eventualele indicii de amplificare coordonată.

Prin urmare, trebuie făcută o distincție între observarea unui tipar și demonstrarea unei coordonări. Prima poate fi realizată pe baza datelor publice; cea de-a doua necesită date suplimentare și instrumente specializate, precum și coroborarea mai multor indicatori. Exemplele de mai jos trebuie citite în această limită: ele ridică întrebări și ilustrează mecanisme posibile, fără a transforma suspiciunea într-o concluzie.

POLARIZARE

Limba română, conflict pe englezisme, greșeli de scriere și nivel de inteligență

Comentariile despre ortografie generează răspunsuri și atacuri personale. Algoritmic, acest lucru poate însemna engagement ridicat cu interacțiune negativă. Problema apare astfel: în loc ca discuția să rămână despre subiectul inițial, conversația se mută către „nu știi să scrii”, „ești prost”, „cum să te creadă cineva?” etc. În final, utilizatorii discută despre persoană, identitate și competență, nu despre problema de la care a pornit conversația.

Serviciile de intelligence trebuie sa foloseasca instrumentele pe care le au la dispozitie pentru a detecta comportament inautentic coordonat. Un analist de intelligence profesionist nu ar marca un cont drept fals pentru că scrie greșit. Ar analiza: dacă greșelile fac parte dintr-un pattern mai larg: aceeași eroare, aceeași formulare, sincronizare, aceleași conturi care apar ulterior în conversație și aceeași încercare de a transforma o problemă minoră într-un conflict.

Urmatorul comentariu functioneaza pe mai multe niveluri:

Descurajarea: prima parte pare un compliment, dar conține simultan o avertizare privind succesul. Complimentul + critica: o tehnică deosebit de eficientă.

• „Nivelul este prea ridicat” – aparent compliment
• „Veți avea puțini urmăritori” – descurajare
• „Da, din păcate” – validare socială
• „Poate nivelul de percepție este scăzut?”- repoziționare identitară și sursă de polarizare

Astfel, fără ca nimeni să spună explicit „nu mai publica”, „nu mai învăța gândire critică” sau „nu contesta experții”, conversația poate ajunge să transmită exact aceste presiuni.

Următorul comentariu sugerează că oamenii educați nu cad în plasa algoritmilor de manipulare, ceea ce reduce percepția nevoii de a dezvolta în mod continuu competențe de gândire critică și de evaluare a informațiilor.

CINISM DISFUNCȚIONAL, PIERDEREA SPERANȚEI

Următorul comentariu a apărut pe video-ul nostru despre comunism și teoria stazelor; acesta mută discuția prin tactici de manipulare și distragere. Deși video-ul nostru are două sarcini relativ precise: familiarizarea cu teoria stazelor si definirea unui concept istoric și politic, acest comentariu muta discuția de la „Ce este comunismul?” la „Întregul sistem politic contemporan este corupt și manipulator.”

„la final această țară și vestul civilizat vor ajunge în prăpastie”: construiește o perspectivă de declin generalizat.

„progresiști sau suveraniști toti vor pierde”
„toti sunt manipulati de acelasi stăpân.”

Indiferent de tabără, toți participanții sunt prezentați ca fiind controlați de aceeași forță. Această logică poate produce neîncredere generalizată față de instituții, experți, partide, presă și chiar față de ceilalți cetățeni.

„progresiști sau suveraniști toti vor pierde”: demobilizare psihologică

„se vede că ai trecut pe lângă istoria reală și prezinti propaganda sub forma de adevăr”: atac cu intenția de a ne delegitima și descuraja

Mesajul central este:

Sistemul actual este profund corupt, alternativele politice sunt la fel de manipulate, elitele controlează jocul, societatea este dezbinată, iar rezultatul este inevitabil declinul.

Astfel mesajul functioneaza făcându-ne să credem că toate opțiunile sunt compromise și că nimic nu poate fi schimbat.

Urmatoarele comentarii au aparut pe postări de pe Facebook ale lui Andrei Caramitru:

Acest comentariu funcționează mai întâi prin erodarea încrederii în autor:

„de luni de zile ne tot dai speranța”: transformă optimismul lui Andrei Caramitru într-o promisiune încălcată în mod repetat. Efectul poate fi: nu mai putem avea încredere nici în cei care încearcă să ne explice situația.

„pas cu pas, bucata cu bucata, netulburați”: creează imaginea unei forțe care avansează constant și fără rezistență.

Avem aici o asimetrie narativă:

„ei”: acționează, avansează, demolează
„noi”: așteptăm, sperăm, privim timpul trecând

Această asimetrie poate induce neputință colectivă.

„Nimic nu se schimbă”: generalizarea absolută, normalizarea situatiei, lipsa de acțiune.

Mesajul central este:

Am încercat, am sperat, am așteptat, ei continuă să avanseze și viața trece.

Dacă această narațiune este repetată constant, ea poate fi mai eficientă în inducerea pasivității decât un mesaj explicit de tipul „nu are rost să lupți”.

Multe dintre comentariile cinice și lipsite de speranță apărute în jurul postărilor lui Andrei Caramitru pot fi analizate ca parte a unei strategii de contracarare a discursului său. El oferă optimism și sentimentul că schimbarea este posibilă. Dacă se confirmă existența unui comportament coordonat, atacurile îndreptate către el pot fi interpretate ca încercări de a eroda încrederea în mesajul său și de a induce sentimentul că efortul civic sau politic este inutil. Comentariile de tipul „nimic nu se schimbă” sau „totul este deja decis” pot contribui la un climat de demobilizare. Ținta pare să fie atat Andrei Caramitru- prin încercarile directe de a-l descuraja, cât și publicul- acestuia i se induce ideea că orice încercare este inutilă.

FRICA

Dacă în cazul paginii de Facebook a lui Andrei Caramitru atacurile privite cumulativ par să ducă spre pierderea speranței, probabil datorită atmosferei generale de speranță pe care o oferă chiar autorul, în cazul canalului nostru de Youtube atacurile privite in ansamblu par să ducă în direcția fricii. Acest lucru poate funcționa în două moduri: inducerea fricii pentru noi, autorii, astfel încât să ne autocenzurăm, să devenim mai precauți în exprimarea anumitor idei sau, în cele din urmă, să renunțăm la anumite teme; și inducerea fricii în rândul publicului, astfel încât acesta să asocieze participarea la discuțiile noastre sau susținerea punctelor de vedere exprimate aici cu un posibil cost personal.

Așadar poate fi util să privim atacurile nu doar individual, ci cumulativ: ce emoție dominantă produc, asupra cui se răsfrâng și ce comportament tind să încurajeze.

Diferența dintre cele două tipuri de efect poate spune ceva important despre natura diferită a presiunilor exercitate asupra acestor două spații de comunicare.

Comentariul de mai sus pare, la prima vedere, să fie un compliment, însă folosirea cuvântului „curaj” introduce o conotație de teamă sau de situație excepțională, sugerând că exprimarea unei asemenea opinii ar necesita un curaj deosebit. În acest fel, se poate induce implicit ideea că exprimarea liberă presupune un risc sau un pericol neobișnuit. O astfel de formulare poate avea un efect demobilizator, nu doar asupra autorilor, ci mai ales asupra publicului, care poate ajunge să perceapă exprimarea liberă ca pe un act excepțional sau riscant și, în consecință, să fie descurajat să urmeze exemplul autorilor.

Comentariul de mai sus este construit astfel încât manipularea să opereze pe două niveluri. Mai întâi, autorul creează un punct de acord cu cititorul, printr-o afirmație generală și ușor de acceptat: ideea că „suntem manipulați” de mult timp. Odată ce cititorul acceptă această primă premisă, mesajul trece la al doilea nivel, introducând frica, indignarea și sentimentul de neputință.

Mecanismul este unul clasic de persuasiune emoțională: mai întâi se obține acordul asupra unei afirmații generale, apoi acel acord este folosit ca punct de plecare pentru afirmații mult mai grave și mai puțin demonstrate. Frica indusă poate descuraja implicarea.

Comentariile care menționează “profilarea” induc în mod subtil o stare de teamă și îi pot descuraja pe cei care citesc sau participă la discuție să își exprime liber opiniile. Prin sugerarea ideii că persoanele care comentează sunt deja „profilate” sau monitorizate, astfel de mesaje pot crea un sentiment de supraveghere și de vulnerabilitate, chiar și în absența unor informații concrete care să susțină această afirmație. În acest fel, ele pot avea efectul de a inhiba dialogul și de a-i determina pe unii oameni să evite să mai participe la conversație.

Tot în tema fricii se pot înscrie și comentariile pe care le-a primit Cătălin Avramescu pe pagina sa de Facebook. Mai jos includem câteva dintre comentariile observate la postarea sa despre poliție politică:

AMBIGUITATE, CONFUZIE, CONTRADICȚIE

Unul dintre obiectivele războiului cognitiv, în ceea ce îi privește pe formatorii de opinie, este de a-i determina să își reducă sau chiar să își înceteze activitatea publică. Un astfel de obiectiv poate fi realizat prin popularea cu volume mari de informații și mesaje contradictorii menite să genereze confuzie și incertitudine. Prin supra-saturare informațională și perturbarea capacității de a distinge între informații relevante și irelevante, poate fi creată o presiune cognitivă suplimentară asupra formatorilor de opinie.

Inundarea deliberată a canalelor de comunicare are probabil drept scop să îi consume atenția și resursele cognitive pe care le-ar pune altfel in slujba creării următorului material.

Mai jos sunt exemple atât de pe pagina lui Andrei Caramitru, cât și de pe canalul nostru de Youtube.

DEMOCRAȚIA

Una dintre temele sensibile care pot apărea în mod repetat în comentarii vizează însăși natura și valoarea democrației. Se promovează ideea că aceasta nu ar fi fundamental diferită de autocrație sau că, în practică, cele două sisteme ar produce rezultate similare.

Efectul potențial este unul gradual: erodarea criteriilor prin care publicul evaluează diferențele dintre sistemele politice și diminuarea încrederii în faptul că participarea civică și instituțiile democratice pot produce schimbare.

Fie că vorbim despre inducerea unor stări emoționale precum frica sau lipsa speranței, despre provocarea epuizării cognitive prin supraîncărcare informațională și mesaje contradictorii sau despre inducerea ideii că democrația și autocrația ar fi, în esență, echivalente, influențarea cognitivă se poate realiza și prin intermediul mesajelor distribuite pe platformele de social media.

Particularitatea acestor mecanisme constă în faptul că ele pot acționa simultan asupra mai multor niveluri. Pe de o parte, creatorii de conținut și formatorii de opinie pot fi supuși unei presiuni informaționale și emoționale care le afectează capacitatea și disponibilitatea de a continua să se exprime public. Pe de altă parte, aceleași mesaje ajung la publicul acestora, unde pot contribui la modificarea percepțiilor, la amplificarea incertitudinii, la polarizare sau la diminuarea încrederii în instituții și în procesele democratice.