Engleză: Systems thinking
Gândirea sistemică este o abordare care urmărește să înțeleagă și să îmbunătățească situațiile complexe, adică acele probleme care apar din interacțiunea mai multor factori interdependenți și care pot fi percepute diferit în funcție de perspectiva fiecărui actor implicat.
Dr. Martin Reynolds sintetizează într-un articol din 2015 multele curente legate de Gândirea sistemică dezvoltate de-a lungul timpului, spunând că Gândirea sistemică presupune trei elemente:
- a înțelege interrelațiile
- a lua în considerare perspective multiple
- a reflecta asupra judecăților de demarcare (boundary judgements) care definesc un sistem.
Ca să luăm un exemplu de situație complexă pe care gândirea sistemică ne ajută s-o înțelegem mai bine și să avansam propuneri de ameliorare, putem lua dificultățile în a accesa tratamente dentare în București.
- Interrelațiile: Ce factori determină prețul mare plătit la dentist? Care sunt cauzele pentru care nu pot sa mă programez de pe-o zi pe alta?
- Perspectivele multiple: Ce părere au pacienții? Dar dentiștii, proprietarii de clinici, Ministerul Sănătății?
- Judecățile de demarcare: Care este scopul sistemului medical din Romania? Cine sunt beneficiarii? Care sunt criteriile de performanță? Cine are puterea să ia decizii și să schimbe ceva? Ce nu face parte din sistemul medical?
Tot Reynolds, într-un articol din 2014, atrage atenția asupra a două capcane des întâlnite în abordarea problemelor complexe și asupra unei a treia capcane, mai subtile, care apare tocmai atunci când încercăm să le evităm pe primele două prin utilizarea gândirii sistemice.
Capcana #1 – Reducționismul
Dintre multiplele cauze ale unei probleme, sunt selectate doar câteva, de obicei cele mai ușor de gestionat, iar celelalte sunt ignorate. Această simplificare excesivă poate duce la consecințe neașteptate și poate agrava problema inițială.
Capcana #2 – Dogmatismul
Dintre numeroasele perspective ale actorilor implicați într-o situație problematică, sunt reținute doar câteva, de obicei cele ale persoanelor aflate în poziții de putere, iar celelalte sunt trecute cu vederea. Rezultatul poate fi frustrarea, teama, nemulțumirea sau alienarea celor excluși, ceea ce, din nou, poate amplifica problema inițială.
Capcana #3 – Holismul și pluralismul
Conștienți de limitele abordărilor tradiționale, marcate de reducționism și dogmatism, încercăm uneori să includem cât mai multe cauze și perspective. Această tendință ne poate face să credem, în mod eronat, că am identificat toate cauzele relevante (holism) și că, prin includerea tuturor perspectivelor cunoscute, suntem complet imparțiali (pluralism).
În realitate, este imposibil să cunoaștem toate cauzele și toate perspectivele, iar convingerea că am reușit acest lucru ne poate face să acționăm cu încredere într-o direcție greșită, agravând astfel problema inițială.
În concluzie, toate cele trei elemente ale gândirii sistemice contează: să descoperim cât mai multe cauze și legături, să ascultăm diferite puncte de vedere și să fim deschiși cu privire la felul în care delimităm problema, astfel încât ceilalți să ne poată înțelege și să ne poată critica ideile în mod constructiv.
« Back to Glossary Index