Boundary judgements (judecățile de demarcare) reprezintă deciziile prin care stabilim ce elemente, persoane și perspective sunt incluse sau excluse din analiza unei situații. Conceptul își are originea în argumentul lui C. West Churchman (1970), potrivit căruia ceea ce alegem să includem sau să excludem este esențial pentru orice analiză.
Ulterior, în anii 1980, Werner Ulrich a dezvoltat această idee prin Boundary Critique și abordarea Critical Systems Heuristics, susținând că limitele unui sistem nu sunt fixe, ci sunt construcții sociale sau personale, care influențează inclusiv cine are dreptul să participe la luarea deciziilor. Vezi manualul disponibil în format PDF pe site-ul lui Ulrich. Ulrich propune un sistem de referință (reference system) cu 12 întrebări care să arate judecățile prin care sistemul pe care vrem să-l „îmbunătățim” a fost demarcat și separat de mediul extern. Vezi un exemplu în postarea noastră.
De exemplu, într-un plan de reorganizare a activității unui spital, includerea doar a medicilor în procesul decizional exclude perspectiva pacienților, în timp ce extinderea limitelor permite luarea în considerare a tuturor celor afectați.
« Back to Glossary Index